“Ultima noapte de dragoste. Întâia noapte de amor”

Cam la asta ii era gandul unui licean, la examenul de bacalaureant, la dragoste si amor.
De cateva zile numai despre asta se discuta, tara firbe dupa rezultatele de la bacalaureant. Am urmarit si eu atat in calitate de fost  cadru didactic, de psiholog dar si de fosta liceana.
Evident, acum, se cauta vinovatii. De ce a fost cel mai prost bac din istorie? Cine sunt vinovatii? Dincolo de interesele politice ale acestui scandal, nu trebuie sa pierdem din vedere esenta.
Sincera sa fiu, pe mine m-a frapat reactia unui parinte care a afirmat ca liceenii au fost paziti mai rau ca la puscarie. Asa, si? Cum a influentat acest lucru rezultatele atat de slabe? aveau nevoie de mai multa libertate de manifestare? Ce sa intelegem stimate parinte, ca acesta este motivul pentru care au avut rezultate atat de proaste? Ca nu au putut sa copieze? Acesta este modelul cu care v-ati crescut odrasla? i-ati insuflati deja dragostea pentru furt, pentru fals? Realizati ce greseala faceti?
Ma intreb cati dintre cei care blameaza felul in care s-a corectat sau felul in care acest examen a fost organizat, au avut ocazia sa citeasca o compunere, nu mai mult, a unui licean care a picat bacalaureantul? Va garantez ca dupa multe astfel de lecturari, nu stii daca sa plangi sau sa razi.

Liceul a incetat, demult, sa mai fie locul unde se invata. Elevii merg la liceu ca sa-si etaleze noile achizii (telefoane ultima generatie, bolizi de putere, haine firmate etc) procurate cu sudoarea muncii de catre parintii mult prea ocupati sa mai fie realmente parinti. Mai mult, liceul este locul unde elevii au doar drepturi si profesorii au doar obligatii.
Este inadmisibil sa-i spui elevului ca are si niste obligatii pentru ca automat il stresezi si ii impiedici dezvoltarea armonioasa a personalitatii. Mai mult, te poti trezi cu parintele la scoala sa se lamenteze ca ii surmenezi copilul.
Odraslele noastre au din ce in ce mai putin habar ca exista si altceva de facut decat sa mergi in club, sau la solar, sau la sala (de fitness, nu de lectura)  sau sa iti expui fiecare actiune pe retelele de socializare.
Hai sa fim sinceri! Pe cati dintre parinti ii intereseaza ce fac copiii lor la scoala sau in afara ei? Cati dintre parinti discuta cu copiii lor si stiu realemente care le sunt preocuparile?
Cum crezi ca te poti bucura de ceva de care nu te ocupi? Cum crezi ca poti construi viitorul unui copil fara sa muncesti pentru asta?
Este cel mai prost bac din istorie? Eu as adauga ca este primul bac prost, vor urma si mai rele. Iti dai seama numai daca te uiti la rezultatele examenului de capacitate, care nu au fost atat de mediatizate.

Toate schimbarile anuale survenite in sistemul de invatamant nu au facut altceva decat sa construiasca un mare haos, iar repercursiunile incep sa se vada de acum. Din pacate multe dintre cadrele didactice competente au parasit sistemul pentru un trai decent si recunoastere sociala. Mare parte dintre cei care au ramas sunt suplinitori necalificati sau calificati, dar care schimba institutia de invatamant de la an la an pentru ca nu au continuitate. Pe fondul acestei migratii, elevii sunt din ce in ce mai bulversati si mai nevoiti sa se adapteze unor schimbari continue. Acest fapt are doar efecte negative asupra pregatirii lor.
Asa se face ca in lipsa unei reforme gandite pe termen lung, a unei discipline, a interesului real pentru educatia copiilor nostri, rezultatele vor fi din ce in ce mai proaste iar generatiile din ce in ce mai fashion.

Daca esti parinte si ma condamni pentru ce am scris mai sus, te rog, spune-mi cate ore petrece copilul tau cu tine? Dar citind? Dar facandu-si temele sau lucrand suplimentar? Si cat de des il verifici? Te invit sa ma contrazici pentru ca imi doresc sa cred ca nu este totul pierdut.

 

Fii un parinte bun!

Psihologia nondirectivista te sfatuieste sa respecti urmatoarele reguli in ceea ce-i priveste pe copiii tai:

1. Sa dai copilului un sentiment de securitate!
2. Sa dai copilului sentimentul ca este dorit şi iubit!
3. Sa eviţi ameninţările si pedepsele exagerate!
4. Sa-l înveţi pe copil cu independenţa şi să-l determini să-şi asume responsabilităţi!
5. Să rămâi calm şi să nu te şocheze manifestările instinctuale ale copilului!
6. Să fii tolerant şi să eviţi conflictele!
7. Să nu-l faci pe copil să se simtă inferior!
8. Să nu-l impingi pe copil dincolo de ceea ce este natural, adică să-i respecţi particularităţile de vârstă şi individuale!
9. Să respecţi sentimentele copilului!
10. Să răspunzi prompt, cu francheţe la întrebările copilului!
11. Să te intereseze activităţile copilului!
12. Să tratezi dificultăţile copilului fără să-l consideri anormal!
13. Să favorizezi creşterea, progresul, fără să-l hiperprotejezi!

 

Protejeaza-ti copilul!

Realitatea de fiecare zi ne demonstreaza ca vremurile s-au schimbat dramatic in ultimii 20 de ani. Strazile sunt, in fiecare zi, mai nesigure, iar pericole de tot felul ne pandesc la tot pasul. In aceste imprejurari posibilitatea ca un copil sa se piarda sau sa dispara devine o reala ingrijorare pentru toti parintii. Reamintiti-va de spaima pe care ati simtit-o ultima oara cand ati descoperit lipsa copilului de langa voi, in concediu, la cumparaturi sau la locul de joaca.
Mai ingrijorator este ca statisticile politiei arata ca numarul disparitiei copiilor este intr-o continua crestere. Conform datelor statistice furnizate de Inspectoratul General al Politiei Romane catre Salvati Copiii Romania, in perioada 30 aprilie 2008 – 15 aprilie 2009 au fost declarati disparuti 3.084 de copii. Mare parte dintre aceste disparitii raman nerezolvate, altele se transforma in adevarate tragedii. Minorii au varste cuprinse intre 2 si 16 ani, in general.
Stiu ca va ganditi ca voua nu vi se poate intampla. Si totusi ceea ce pare imposibil sa se intample se dovedeste, de multe ori, posibil. Chiar daca nu credeti ca fiul sau fiica voastra ar putea trece printr-o asemenea drama, ganditi-va ca la fel au crezut si parintii ai caror copii sunt dati disparuti.

Si totusi, cum dispar acesti copii? Cea mai mare parte pleaca de acasa fortati de imprejurari, din cauza relelor tratamente la care sunt supusi zilnic (violenta fizica, malnutritie, conditii insalubre de viata), convinsi de pieteni sa mearga sa castige bani, din cauza problemelor de adaptare, a teribilismului ori ca urmare a abandonului scolar. Altii, lasati nesupravegheati, se ratacesc si nu mai stiu sa se intoarca acasa. Multi dintre acestia sunt gasiti morti, dupa 1-2 saptamani. Desi cei mai multi pleaca de acasa, de buna voie in prima faza, pot ajunge in timp, sa fie tinta de interes pentru diverse retele de trafic de carne vie, copiii fiind fortati sa cerseasca sau sa se prostitueze in orase din Europa.  Conform politiei, nu exista inca o statistica care sa reprezinte concret acest fenomen, dar aceasta nu inseamna ca situatia nu exista. Conform UE, Romania ocupa primul loc in traficul cu persoane. Inca sunt copii, care desi au disparut de acasa din 2005, nu au fost gasiti nici pana acum, cum este cazul Simon Andreea Simona.

Avem obiceiul de a lasa responsabilitatea sigurantei noastre si a copiilor in seama autoritatilor, uitand ca prioritatea noastra primordiala ar trebui sa fie grija reala pentru proprii copii. Pentru aceasta, inainte de toate, este necesar sa aveti o relatie stransa cu copilul vostru, sa aveti incredere reciproca unul in celalalt si sa-l asigurati ca poate avea in voi un confident, caruia ii poate spune orice, oricand. Oricat de mult am incerca nu putem sa ne supraveghem in permanenta copiii si aceasta pentru ca orarul de munca s-a schimbat mult in ultimii ani. Deopotriva, nu ne putem transforma in bodyguarzii copiilor nostri. Ai si ei nevoie de independenta si autnomie pentru ca vor candita la statutul de adult, intr-o zi.
Dar data fiind realitatea in care traim, cum poate un parinte sa-si proteje copilul?
Mai intai de toate asigurati-va ca micutul isi cunoaste numele intreg si numarul de telefon al unuia dintre parinti sau de la serviciu.
Invatati-va copilul cum si cand trebuie sa sune la politie, folosind numarul gratuit 112.
Sfatuiti-va copilul sa incuie usa atunci cand este singur acasa.
Este necesar sa fiti la curent cu locurile si persoanele frecventate de catre copilul vostru, in permanenta.
Supravegheati-va copilul, mai ales, intr-un loc public, in supermarket, in gara, la un concert, la un meci, intr-o statie de metrou etc.
Nu va lasati copilul mai mic de 10 ani sa mearga singur in toaletele publice, insotiti-l de fiecare data.
Sfatuiti-va copiii sa nu accepte niciodata dulciuri sau diferite cadouri de la o persoana straina. Stabiliti, impreuna cu copiii, un cuvant – cod pentru situatiile de urgenta, astfel copilul va coopera doar cu persoana „straina” care cunoaste codul.
Ascultati-va cu mare atentie copilul, atunci cand povesteste despre persoanele cu care s-a intalnit peste zi si cum si-a petrecut timpul.
Sfatuiti-va copilul sa mearga in grup cu ceilalti copii atunci cand se intoarce de la scoala si cand merge spre scoala, daca este posibil.
Nu va trimiteti copilul la cumparaturi, daca afara s-a inserat.
Nu va lasati copilul nesupravegheat, in parc sau la locul de joaca, dupa ce s-a inserat si verificati cu atentie bonele si prietenii copilului.
Si totusi in cazul in care se intampla nenorocirea este bine sa stiti ca primele ore de dupa disparitie sunt esentiale si trebuie sa sunati imediat ce ati realizat ca v-a disparut copilul la 112.

Mai mult decat atat, este datoria voastra, ca parinti sa responsabilizati copilul, sa inteleaga ca pentru propria siguranta este necesar sa respecte si el o serie de reguli, la fel ca intr-un joc.  Astfel copilul trebuie sa stie ca ii revin niste sarcini.
Isi va informa intotdeauna parintii cu privire la locul si persoanele pe care le frecventeaza.
Va refuza sa urce in masina altcuiva, in afara de familie, fara stirea si permisiunea parintilor. Nu va deschide nimanui usa locuintei daca este singur acasa si nu va primi pe nimeni in casa (prieteni) fara permisiunea parintilor sau a bonei.
La plecarea si intoarcerea de la scoala nu va folosi rute ocolitoare, strazi secundare, putin circulate.
In cazul in care se rataceste intr-un mall sau supermarket, va merge la primul casier, prima mama cu copil sau primul agent de paza pe care il intalneste si va cere ajutorul. Nu va pleca de langa parinti sub nicio forma, mai ales in locurile aglomerate (piata, magazin, gara, metrou, cinema, spectacol etc).
Va refuza dulciuri sau cadouri de la persoane straine, fara permisiunea parintilor.
Va sta cat mai departe de locuri si cladiri abandonate sau izolate.
Nu va discuta cu strainii, nici chiar in cazul in care acestia cer indicatii despre o strada, spre exemplu.
Copiii trebuie sa stie ca nimeni nu are voie sa-i atinga in partile corpului acoperite de costului de baie iar daca acest lucru se intampla vor povesti imediat unui adult in care au incredere. Nici un copil nu trebuie sa pastreze secrete, incredintate de alti adulti, fata de proprii parinti.
Odata cu detinerea informatiilor necesare cresterii gradului de responsabilizare a parintilor este de asteptat sa scada numarul copiilor disparuti.

 

Cearta-te constructiv!

Desi multe cupluri se feresc sa se certe sau privesc cearta ca fiind inceputul sfarsitului, in realitate nu este chiar asa. Intr-un cuplu, cearta este mijloc de evolutie si apropiere, cu conditia sa respecte o serie de reguli.

Nu jigni!
Indiferent de motivul pentru care va certati, indiferent cat de suparati sau indreptati credeti ca ati fi, sub nicio forma nu il poti jigni pe celalalt. Si aceasta pentru ca nu ai dreptul sa-l jignesti pe celalalt;  pentru ca, in timp, vei reusi sa-l programezi sa se comporte exact conform jignirilor aduse; pentru ca fiecare jignire se sterge foarte greu din mintea celui ponegrit; si pentru ca celalalt nu este asa cum spui tu, ci comportamentul lui te face sa te simti intr-un fel anume, neagreat de tine. Intotdeauna am afirmat ca oamenii nu sunt in totalitate buni sau rai si ca prin comportamentul nostru reusim sa scoatem ce este mai bun sau mai rau din oamenii de langa noi. Asa ca daca cel de langa noi este intr-un fel anume, este si datorita sau din cauza noastra.

Cearta-te aici si acum!
Stii si tu prea bine ca, indiferent ca te afli in mijlocul unei discutii sau ca te certi, ceea ce spui este valabil pentru momentul prezent. Asa ca fereste-te sa folosesti cuvinte mari ca “niciodata” sau “intotdeauna”.
De asemenea nu uita motivul pentru care te certi si nu aduce in discutie ceea ce s-a intamplat luna trecuta sau anul trecut, doar pentru a te descarca, desi nu are legatura cu ceea ce dezbateti acum.
Cearta-te pana termini ce ai de spui si nu pastra pentru mai tarziu diverse intepaturi. Dupa incheierea discutiei poarta-te normal, nu sta bosumflat toata seara si a adoua zi, eventual.

Vorbiti pe rand!
Nu vorbi in acelasi timp cu celalalt pentru ca asa nu veti ajunge la niciu rezultat. Asculta ce are de spus cel din fata ta, apoi rezuma-i ceea ce ai inteles si spune-ti si tu parerea. Asa veti avea o cearta constructiva.

Spalati-va rufele in familie!
Nimic nu este mai neplacut ca o cearta in public. Este neplacut si pentru ceilalti care sunt obligati sa asiste la reprosurile si nemultumirile voastre, nefind deloc interesati de acest lucru dar si pentru voi este de prost gust sa va lamentati in fata altora. Oricat de greu ti-ar fi sa astepti pana acasa pentru a-i spune celuilalt ceea ce ai de spus, crede-ma ca este mai bine asa. Mai mult, asa nu vei reactiona la nervi si te vei mai tempera, pana acasa. Poate nici nu ti se va mai parea ceva atat de grav sau demn de a fi discutat.

Nu scapa controlul!
Cand simtiti ca lucrurile scapa de sub control si tensiunea devine insuportabila este mai bine sa te opresti, altfel situatia poate degenera in ceva mult mai neplacut si puteti ajunge sa va spuneti sau sa facet lucruri, pe care apoi sa le regretati. Asa ca, mai bine faceti o pauza si continuati mai tarziu sau a doua zi, cand sunteti mai calmi si mai putin emotivi. Emotiile negative (furia, mania) ne afecteaza mai mult si mai repede decat cele pozitive.

Un aspect important intr-o cearta este sa nu faci sau sa spui nimic din ceea ce nu ti-ar placea sa faca sau sa spuna interlocutorul tau.

 

Dezvolta inteligenta copilului tau

Fiecare parinte isi doreste pentru copilul sau numai ce este mai bun: cea mai buna bona, cea mai buna gradinita, cea mai buna scoala, intr-un cuvant – cea mai buna educatie. De foarte multe ori, ca urmare a timpului limitat pe care il putem petrece cu copilul, lasam tot efortul in grija institutiilor de invatamant. Nu este de ajuns. Si parintele poate contribui foarte mult la dezvoltarea intelectuala a propriului copil, folosind timpul petrecut impreuna, transformandu-l in joc si invatare.

Iata cateva activitati constructive, pe care orice parinte le poate realiza impreuna cu prichindelul sau:
- nu uita cat de importanta este activitatea fizica, alergati impreuna, sariti coarda, mergeti in parc, mergeti cu bicicleta sau cu rolele etc. Este imperios necesar ca micutul sa aiba parte de activitate fizica pentru a-si consuma energia si pentru a se dezvolta psihic cat mai armonios;
- achizitioneaza litere magnetice si “lipiti-le” pe frigider. Jucati-va in fiecare zi, compunand cuvinte si propozitii. Puteti face si concursuri, formand mereu cuvinte noi sau puteti juca Fazan;
- vorbeste in permanenta cu copilul tau, despre orice. Acest lucru ii va dezvolta gandirea si va invata in permanenta cuvinte noi, imbogatindu-si vocabularul;
- citeste-i povesti in timp ce sta langa tine si se uita pe imaginile povestii, astfel va intelege mult mai bine continutul si va retine mai mult din poveste;
- uitati-va impreuna la filme pentru copii si desene animate si comentati apoi despre personaje.
- ascultati impreuna muzica clasica, mai ales pana la varsta de 3 ani. Studii in domeniu arata ca muzica clasica, in special Mozart,  ajuta la dezvoltarea vorbirii, a memoriei si a capacitatilor motorii;
- invata-l  sa cante la un instrument, acest lucru va dezvolta abilitatile matematice ale copilului;
- asculta-l cu atentie cand vrea sa-ti vorbeasca, un copil ascultat devine un copil mai inteligent;
- niciodata nu-l descuraja!