RSS

Darul

13 Feb

Se povesteste că un tânăr, singur la părinti, urma să-si încheie cu brio studiile academice. De luni de zile admirase o masină expusă în vitrina unui magazin auto. Stia că tatăl lui îsi poate permite să cumpere o astfel de masină, asa că si-a exprimat dorinta să o primească în dar la absolvire. Ziua mult asteptată se apropia, însă fără ca tânărul să poată depista vreun semn că masina mult visată va intra în posesia sa. O usoară dezamăgire începuse să i se cuibărească în inimă.

În seara dinaintea festivitătii de absolvire, tatăl si-a chemat fiul în birou. L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cât de mândru este de el si cât de mult îl iubeste. Apoi i-a întins o cutie frumos împachetată, rostind emotionat: “Felicitări, fiule!”

Fiul a deschis cutia, sperând că va găsi în ea cheile masinii. Însă în cutie se afla o biblie scumpă, îmbrăcată în piele, cu numele lui scris în litere aurite pe copertă.

Dezamăgirea i s-a transformat în mânie.
– Cu banii pe care îi ai, tu îmi dai ca dar la absolvire o Biblie?

Trântind Biblia pe biroul tatălui, tânărul a iesit furios din cameră, părăsind definitiv casa tatălui său. Anii au trecut. Tânărul de odinioară avea de-acum o afacere prosperă si o familie frumoasă. Într-un târziu, si-a dat seama că vremea nu stă în loc si a hotărât să-si viziteze tatăl, pe care nu-l mai văzuse din ajunul absolvirii facultătii.

Însă înainte ca să poată pleca la drum, o telegramă fulger îl anuntă că tatăl lui a decedat si că  toată averea i-a rămas lui, ca singur mostenitor. Ajuns din nou acasă după ani de zile, inima i-a fost coplesită de tristete si regrete. A intrat în biroul tatălui său. La un capăt al mesei grele din
lemn de stejar se afla biblia pe care o primise în ajunul absolvirii – în aceeasi pozitie în care o lăsase el înainte de a părăsi casa părintească. Cu ochii împăienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a început să citească în ea.

La un moment dat, întorcând încă o filă, un plic alb a fluturat la podea. S-a aplecat să ridice plicul, pe care se afla adresa magazinului auto de unde sperase cu ani în urmă să primească masina mult visată. În plic, un contract de vânzare, datat în ziua absolvirii. ACHITAT- scria în litere mari peste termenii contractului. Masina îl astepta de ani de zile în garaj.

De câte ori nu trecem cu vederea binecuvântările lui Dumnezeu, doar pentru că nu sunt “împachetate” cum ne-am asteptat ?

 
 

Tags: , , ,

3 responses to “Darul

  1. SILVIA

    29 April 2011 at 2:28 PM

    Superba -reala,poveste ;citat;de cate ori nu trecem cu vederea binecuvantarile lui Dumnezeu,doar ca nu sunt “impachetate” cum ne-am asteptat?”—-a fost o perioada cand am uitat Biblia fiind atrasa de ceva frumos” impachetat”dar…. celor mai multi dintre noi ne e sortit intr-o perioada a vietii sa avem de indurat o durere-,boala{imbolnavindu-ma} strigand precum IOV;”n-am nici pace nici liniste si necazul vine peste mine” Luand acea Biblie prafuita m-am regasit pe mine acum ,timpul nu mai are dimensiuni ci doar insemnatate si vesnicie…

     
    • SILVIA

      29 April 2011 at 2:37 PM

      Intrebare psihologica —Cum pot depasi psihologic socul bolii ,care nu este o simpla”raciala”…..Multumesc -Silvia-

       
  2. justnobody

    29 May 2011 at 5:19 PM

    Ce viata … tatal lui il iubea … normal ca putea sa invete si sa-si vada de treaba lui …… eu nici macar nu visez la o masina sau vreo ” rasplata ” . Dimpotriva sunt bombardat emotional , verbal , mintea mea se degradeaza , stresul nervii , nevroza .

     

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: