RSS

“Ultima noapte de dragoste. Întâia noapte de amor”

04 Jul

Cam la asta ii era gandul unui licean, la examenul de bacalaureant, la dragoste si amor.
De cateva zile numai despre asta se discuta, tara firbe dupa rezultatele de la bacalaureant. Am urmarit si eu atat in calitate de fost  cadru didactic, de psiholog dar si de fosta liceana.
Evident, acum, se cauta vinovatii. De ce a fost cel mai prost bac din istorie? Cine sunt vinovatii? Dincolo de interesele politice ale acestui scandal, nu trebuie sa pierdem din vedere esenta.
Sincera sa fiu, pe mine m-a frapat reactia unui parinte care a afirmat ca liceenii au fost paziti mai rau ca la puscarie. Asa, si? Cum a influentat acest lucru rezultatele atat de slabe? aveau nevoie de mai multa libertate de manifestare? Ce sa intelegem stimate parinte, ca acesta este motivul pentru care au avut rezultate atat de proaste? Ca nu au putut sa copieze? Acesta este modelul cu care v-ati crescut odrasla? i-ati insuflati deja dragostea pentru furt, pentru fals? Realizati ce greseala faceti?
Ma intreb cati dintre cei care blameaza felul in care s-a corectat sau felul in care acest examen a fost organizat, au avut ocazia sa citeasca o compunere, nu mai mult, a unui licean care a picat bacalaureantul? Va garantez ca dupa multe astfel de lecturari, nu stii daca sa plangi sau sa razi.

Liceul a incetat, demult, sa mai fie locul unde se invata. Elevii merg la liceu ca sa-si etaleze noile achizii (telefoane ultima generatie, bolizi de putere, haine firmate etc) procurate cu sudoarea muncii de catre parintii mult prea ocupati sa mai fie realmente parinti. Mai mult, liceul este locul unde elevii au doar drepturi si profesorii au doar obligatii.
Este inadmisibil sa-i spui elevului ca are si niste obligatii pentru ca automat il stresezi si ii impiedici dezvoltarea armonioasa a personalitatii. Mai mult, te poti trezi cu parintele la scoala sa se lamenteze ca ii surmenezi copilul.
Odraslele noastre au din ce in ce mai putin habar ca exista si altceva de facut decat sa mergi in club, sau la solar, sau la sala (de fitness, nu de lectura)  sau sa iti expui fiecare actiune pe retelele de socializare.
Hai sa fim sinceri! Pe cati dintre parinti ii intereseaza ce fac copiii lor la scoala sau in afara ei? Cati dintre parinti discuta cu copiii lor si stiu realemente care le sunt preocuparile?
Cum crezi ca te poti bucura de ceva de care nu te ocupi? Cum crezi ca poti construi viitorul unui copil fara sa muncesti pentru asta?
Este cel mai prost bac din istorie? Eu as adauga ca este primul bac prost, vor urma si mai rele. Iti dai seama numai daca te uiti la rezultatele examenului de capacitate, care nu au fost atat de mediatizate.

Toate schimbarile anuale survenite in sistemul de invatamant nu au facut altceva decat sa construiasca un mare haos, iar repercursiunile incep sa se vada de acum. Din pacate multe dintre cadrele didactice competente au parasit sistemul pentru un trai decent si recunoastere sociala. Mare parte dintre cei care au ramas sunt suplinitori necalificati sau calificati, dar care schimba institutia de invatamant de la an la an pentru ca nu au continuitate. Pe fondul acestei migratii, elevii sunt din ce in ce mai bulversati si mai nevoiti sa se adapteze unor schimbari continue. Acest fapt are doar efecte negative asupra pregatirii lor.
Asa se face ca in lipsa unei reforme gandite pe termen lung, a unei discipline, a interesului real pentru educatia copiilor nostri, rezultatele vor fi din ce in ce mai proaste iar generatiile din ce in ce mai fashion.

Daca esti parinte si ma condamni pentru ce am scris mai sus, te rog, spune-mi cate ore petrece copilul tau cu tine? Dar citind? Dar facandu-si temele sau lucrand suplimentar? Si cat de des il verifici? Te invit sa ma contrazici pentru ca imi doresc sa cred ca nu este totul pierdut.

 

Tags: , , , ,

7 responses to ““Ultima noapte de dragoste. Întâia noapte de amor”

  1. madalina stan

    4 July 2011 at 1:21 PM

    Le-am citit fetelor mele inca de cand au avut rabdarea sa stea linistite, alaturi de mine, pe perna si sa ma asculte. Vreme de cativa ani am citit seara de seara, iar ziua o facea bunica, inainte de somnul de dupa-amiaza. Acum, cea mai isi citeste singura, iar mezina o urmeaza cu pasi repezi. Ma bucur ca e o placere pentru ele sa citeasca, sa scrie atat cat pot la varstele lor, rar trece o zi fara sa facem activitati pe carte ori pe caiet, fara sa desenam, sa cantam sau sa dansam… Asta lasand la o parte timpul petrecut atat dimineata, o ora-doua, afara, cat si dupa-amiaza! Recunosc, insa, si eu sunt disperata!!!!
    Fac tot ce pot sa le creez un fundament, vorbesc cu ele, ne impartasim lucruri, admiram impreuna, ne explicam tot felul de gesturi sau atitudini, criticam eventual… Ce se va intampla insa mai departe, cand si altii vor fi responsabili de formarea lor? As vrea sa intrevad un raspuns, dar nu prea pot!…
    In schimb, ma gandesc ca trebuie sa raman optimista de dragul copiilor mei!

     
    • Loredana Ionascu

      4 July 2011 at 1:31 PM

      Asa se formeaza gustul pentru lectura, interesul pentru cunoastere si autoeducare. Un copil format in felul in care dvs v-ati format fetele, stie care ii sunt responsabilitatile si mai departe. Un astfel de copil nu invata pentru note sau pentru a promova, ci invata pentru sine, pentru ca intelege cat de util ii va fi acest lucru in viata, sa se adapteze, sa raspunda solicitarilor, sa faca fata cu brio examenului adevarat, cel al vietii.
      Altfel ar sta lucrurile daca ar fi mai multi parinti ca dvs, care stiu ca un copil este oglinda noastra, a intereselor si preocuparilor noastre, a valorilor importante pentru noi.
      Felul in care arata un copil (intelectual, emotional, fizic) este exact felul in care un parinte a fost parinte pentru copilul sau.

       
      • madalina stan

        4 July 2011 at 1:47 PM

        Si mai cred ca la un examen psihologic al vietii ar cadea mult mai multi decat la bac… Ma refer in primul rand la adulti… Suntem si parinti, si psihologi si ne doare de doua ori mai mult!!!
        Ma uit cum isi vorbesc oamenii intre ei, cum se poarta unii cu altii – totul este sa credem in continuare in existenta celor care au aceleasi preocupari cu noi si sa incercam a e inconjura de cat mai multi astfel; de oameni, iar pe restul sa-i ajutam in masura in care vor si ei acest lucru.

         
  2. taranul de rand

    8 September 2011 at 10:55 PM

    Va rog sa ma scuzati, sunt nou pe aici si am dat peste acest articol, stiu ca nu o sa scriu si nici nu am scris corect pana acum. Din pacate lb. romana nu e punctul meu forte. Imi place ce ati scris si subiectul atins. Dar mai seriosi sa fiti dumneavoastra, Care parinte se gandeste la copilul lui, cand o parte din romani isi beau banii; o parte din romani cred ca daca ii dai bani copilului, acesta din urma il va iubi mai mult; o parte din romani stiu ce e acela internet ca sa poata da de acest blog, cred ca e blog site-ul asta; sa nu mai zic ca sunt parinti care, scuzati-mi expresia dau bani la meditatii ca robotii si nu stiu nimic de copilul lor, doar ca a plecat; etc etc.
    Nu sunt de parere ca doar parintii sunt de vina, sunt mai multi factori. Doar ca totul porneste de la ei, din pacate si cred ca de aceea ii atacati mai mult pe ei.
    Copiii din ziua de azi participa efectiv la “spalari de creier”, pentru ca d.p.m.d.v. singurul post de canal bun a mai ramas Discovery Channel; sa nu discutam si despre internet.
    M-am cam intins la subiect si totusi mai si deviez. Tin sa mai spun un singur lucru, ce ati deschis dumneavoastra ca subiect de discutie d.p.m.d.v. este schimbarea intregii mentalitati a omenirii, iar acest lucru este imposibil.
    O sa revin sa vad daca imi raspundeti sau nu.

     
    • Loredana Ionascu

      11 September 2011 at 10:22 AM

      Eu nu atac parintii, vreau doar sa atrag atentia acestora ca in mana lor sta soarta copilului. Este adevarat ca un feedback negativ are la baza mai multi factori, dar un parinte responsabil, care stie ca un copil nu se creste doar cu bani, poate sa inteleaga ca ceea ce seamana, culege mai tarziu. Nu putem sa spunem ca doar profesorii sunt de vina sau ca doar copiii sunt de vina. Mare parte de vina o poarta parintii care, cum spuneati si dvs, de multe ori n0au nici macar idee unde le pleaca copil dimineata, de acasa.

       
  3. mica psiholoaga

    14 November 2011 at 9:26 AM

    cate carti si articole trebuie sa mai scrieti ca sa aflati de la romani adevarati, caci trebuie sa scrieti despre frica de moarte la femei caci cine i barbat n o are!si uite asa rezolvati simplu toata polologhia asta de 2 firfirei…..E USHOR A SCRIE CARTI CAND NU STII NIMIC!?

     
    • Loredana Ionascu

      14 November 2011 at 10:42 AM

      Esti invitata mea, scrie despre frica e moarte si trimite-mi link, sa citesc si eu…

       

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: