RSS

Category Archives: Psihologia cuplului

De ce îi iertăm, când îi iertăm?

Probabil că fiecăruia i s-a întâmplat, măcar o dată-n viață să fie înșelat și trădat în amor. Cine nu a trecut prin așa ceva, fie nu a simțit sau nu l-a prins pe trădător; fie a ieșit din relatie înainte să se petreacă grozăvia; fie este pur si simplu un norocos.

Dar să revenim la cei mai puțin norocoși, la cei care-si prind partenerul cu mâța-n sac. Ce facem în acest caz?
Îl iertăm sau nu-l iertăm pe infidel?
Cei mai mulți vor judeca acum la rece și vor spune că nu ar ierta. În fața unei asemenea situații, implicat fiind, poate altfel ar sta lucrurile. Cu siguranță, iertarea e dependentă de o mulțime de factori, așa că nu ieșiți încă in față să aruncați cu pietre.
Binenteles mai sunt și cei care vor să ierte dar nu pot uita. Iar asta înseamnă că îl vor tortura pe infidel până când relația se va duce pe apa sâmbetei.

Însă există și oameni care pot ierta. E minunat să ierti și e chiar recomandat dacă vrei să trăiești cu sufletul împăcat, dar să ierți infidelitatea? Iată că se poate!
De ce am face asta? Sigur, fiecare are motivele lui si argumente solide.
Cred, însă, că dincolo de motivele declarate, mai există si altele. Poate că nici nu suntem conștienți de ele.
Cred că atunci când iertăm o facem în primul rând pentru noi. Pentru că avem nevoie de asta.
Avem nevoie să recunoască că a greșit. Avem nevoie să auzim cât de rău îi pare și cât de mult regretă.
Avem nevoie să auzim că are nevoie de noi, că s-a înșelat căutând în altă parte. Că nicăieri nu se mai simte ca în brațele noastre.
Avem nevoie să auzim că se căiește și că a descoperit că nu poate trăi fără noi, că s-ar întoarce iar si iar pentru că doar lângă noi îi este bine.
Avem nevoie de toate acestea pentru a ni se confirma că suntem de neinlocuit, unici și singurii capabili să oferim fericire. Avem nevoie să știm că suntem speciali și că aceasta este o garanție că nu vom fi părăsiți. Că vom fi mereu iubiți. De toată lumea, dar mai ales de cei care ne rănesc.

Însă există oare garanții în relații? Nu prea există nici în afaceri, decât la modul teoretic, darămite în amor.
O dată iertat, există vreo garanție că te va iubi, aprecia, respecta mai mult? Există vreo garanție că infidelitatea nu se va mai repeta? Sau că relația va fi mai bună sau, dacă nu, măcar la fel?
Actul iertarii, in sine, probabil, ne face să ne simțim bine dar cum vom merge mai departe este mult mai important.

Sunt oameni care nu pot ierta pentru că au învățat că foarte rar oamenii se opresc după prima trădare. Și asta din experiență. Și stiu că ceea ce se întâmplă o dată are toate șansele să se repete. Iar ce se întâmplă de două ori, cu siguranță, se va întâmpla și-a treia oară.
Dar voi? Voi iertati? Și dacă da, de ce o faceți?

Advertisements
 

Tags: , , ,

Iubirea TREBUIE să fie necondiționată

Este început de decembrie și cred ca ar fi potrivit să vă vorbesc despre iubirea necondiționată. Știu că este tare greu să iubești neconditionat, să nu ai așteptări, dezamăgiri, să te bucuri doar pentru ca iubești. Orice ar fi.
Teoretic vorbim despre iubire necondiționată în relații dar cred că aceasta e cel mai greu de oferit. Chiar dacă in cuvinte sună frumos.

Însă nu despre relațiile amoroase vreau să vă vorbesc ci despre un altfel de amor. Cel părintesc. Iubirea părinților față de propriul copil. Aceasta chiar TREBUIE să fie necondiționată.
Eu spun mereu ca pe lumea asta nimic nu trebuie făcut musai. Însă această iubire chiar trebuie, musai, să fie absolut necondiționată.

Copiii au nevoie de iubirea părinților pentru a crește frumos și pentru a deveni adulți sănătoși. Nu doar sănătatea fizică este importantă ci și cea emoțională. Pentru că cele două se influențează una pe alta.
Sunt părinți care consideră ca dacă copilul e hrănit, îmbrăcat și apărat de pericole, asta-i tot ce-i trebuie. Dar despre nevoile emoționale nu pomenește nimeni. Și nici despre traumele pe care un copil le trăiește din vina părinților.
Pe vremea când eram eu copil nu exista acces la informație și se părinții ne creșteau cum fuseseră crescuți și ei. Dar acum, cu atâtea cărți, situri, conferințe, ateliere etc, ce scuză au mamele care încă nu-si iubesc necondiționat copiii?

Un copil trebuie iubit pentru ceea ce este el, o ființă umană. Pentru că există și face parte din viața noastră.
Nu îl iubim pentru ca este frumos, deștept, cuminte, ascultător.
Cand nu mai e cuminte, nu-l mai iubim?
Când nu ia note bune, când spune ce nu ne convine, când face boacăne, când nu ascultă, când ni se împotrivește atunci nu îl mai iubim?
Unii părinți așa dau impresia. Și vedem asta din felul în care își pun la punct copilul, din felul în care-i vorbesc. Copilul lor se simte iubit atata vreme cât se poartă într-un anume fel. Altfel robinetul de iubire se închide. Se va deschide când copilul va merita.
Aveți idee cât doare să vi se spună că nu meritați ceva ce vă doriți? Sau ca nu meritați nimic? Sau și mai cumplit, că nu meritați să fiți iubiți decât dacă va purtați intr-un anume fel?
Voi sunteți adulți și știu că v-ar durea să vi se vorbească așa. Poate nici n-ati permite. Însă unui copil de ce îi vorbiți așa?
Credeți oare ca faptul că i-ati dat viață vă dă acest drept?

Sunt părinți care-si iubesc copilul atata vreme cât acesta le urmează visul. Vis pe care ei nu și l-au putut urma. Sunt puțini copiii care au aceeași pasiune și același vis, cei mai mulți urmează un vis care nu este al lor (deși ei asa cred). Dar o fac pentru ca așa se simt iubiți.
Alți părinți au așteptări imense comparativ cu potențialul copilului.

Dragi părinți, nu vă mai jigniți copiii, nu-i mai umiliți și nu le mai spuneți că nu sunt buni de nimic. Nu așa îi veți motiva (unii părinți chiar cred asta).
În felul acesta îi veți ajuta să eșueze in viață. Si-apoi adulți nerealizati fiind, tot voi veți afirma că erați convinși că nu se va alege nimic de ei. Pai, dragii mei, și din vina voastră s-a ajuns aici.
Un copil căruia îi repeți că nu merită nimic și că nu va face nimic în viață, fie va face tot posibilul sa-ti demonstreze că ai dreptate, fie că te înșeli. Dar in cel de-al doilea caz, copilul tău nu va fi niciodată un adult mulțumit și va vrea mereu mai mult și mai mult. Poate că va obține mai mult dar va fi mai puțin fericit. Își va alege parteneri nemulțumiți cărora va încerca din răsputeri să le câștige dragostea.

Nu le spuneți fetelor voastre că sunt urâte “ca să nu li se urce frumusețea la cap și să o ia razna” pentru că vor fi topite după primul băiat care le va spune că sunt frumoase. Și prima dragoste nu este întotdeauna si cea frumoasa, mai ales când nu ști sa faci alegeri.

Nu vă loviți copiii pentru că vor crește și vor lovi la rândul lor sau vor accepta să fie loviți.

Nu le vorbiți urât și nu-i jigniți pentru că vor accepta și de la alții același tratament când vor crește. Și ce-i mai rau, pentru că le veți fractura stima de sine și încrederea de care au atâta nevoie in viață.

Nu îi certati si nu ii pedepsiți când greșesc pentru că vor fi temători și nu vor mai încerca lucruri noi. Mai bine stați de vorbă și explicati-le unde au greșit. Nu îi învățați să le fie teamă de voi. Teama nu este iubire!

Nu îi umiliți in public pentru că și ei au sentimente ca și voi. Și pe ei ii doare. Ați încercat vreodată să vă puneți în locul lor? Credeți-ma ca dacă ati face-o v-ati purta altfel cu ei. Sau cel putin așa sper.

Nu îi comparați cu alți copii! V-ati gândit vreodată cum ar fi ca partenerul să vă spună că vecina de vis a vis e mai îngrijită și mai aranjată și ca ar trebui să o luați drept exemplu? Sau să vă spună soția ca x-ulescu câștigă mai bine si ca i-ar fi plăcut si ei un soț așa?
Ce ați simți?
Același lucru simte și un copilul caruia părinții îi dau drept exemplu alți copii mai “buni” decât el. Când faceți afirmații usturătoare încercați sa le simțiți pe propria piele mai întâi.

Când crește copilul și devine adult, și nu are viață pe care orice părinte și-o dorește pentru copilul său, părinții se lamentează spunând că odrasla lor nu are noroc. Nu, dragii mei, nu e vorba de noroc. E vorba despre felul în care l-ati iubit, condiționat, și l-ati învățat că nu merită nimic și nu e bun de nimic. Acum primește de la viață exact ce i-ati urat zi de zi. Nicio acțiune negativă asupra copilului vostru nu rămâne fără efecte. Negative, din nefericire.

Ar mai fi multe de spus, dar momentan mă opresc aici.
Dragi părinți, nu uitați niciodată că un copil nu are nevoie de haine de firmă și jucării scumpe. El are nevoie disperată ca voi să îl iubiți orice ar fi, necondiționat, toată viața. Să îl acceptați așa cum este, chiar dacă nu este mereu pe placul vostru să îl iertați când greșește, să îl ascultați când are ceva de spus și să înțelegeți că are sentimente exact ca orice altă ființă umană. Și nu uitați că această parte din voi nu este o extensie a voastră, ci o ființă separată, diferită de voi.
Iubiti-va necondiționat copiii și ei vor fi părinți mai buni la randul lor!

 

Tags: , ,

Copiii vin cand vor ei

Nu, nu m-am tampit, sau tocmai pentru ca scriu despre copii este o dovada ca asa este? Glumeam evident 🙂
Aseara, la tv, o mama foarte tanara a spus ceva tare frumos, referindu-se la copiii ei “cu ce drept imi poate lua sotul meu ceva ce mi-a daruit Dumnezeu”?
Nu stiu cum vi se pare voua, dar mie mi-a ramas in minte si m-a dus cu gandul ceva mai departe.
Intr-adevar copiii sunt un dar. Un dar ce vine cand trebuie si nu cand vrem noi.
Uneori vine exact cand suntem pregatiti, alteori cand suntem in cel mai nepotrivit moment al vietii. Sau cel putin asa credem noi.
Nu cred in copiii care salveaza relatii si mi se pare o mare greseala sa faci un copil cand relatia scartie sau cand te-ai plictisit si vrei sa treci la next level. Cred ca un copil poate pune la mare incercare o relatie care avea ceva probleme inainte.
Am cunoscut cupluri disperate care, desi isi doreau foarte mult, nu reuseau sa aiba copii. Am cunoscut femei care, chiar si in lipsa unui partener, isi doreau cu ardoare un copil. Nu am nimic cu mamele singure, dar cred cu tarie ca unui copil ii trebuie si mama si tata. Nu fac referire la mamele care isi cresc copiii singure pentru ca a fost necesar sa se separe de partener. In viata nu ne ies toate cum am vrea. Dar nu cred ca avem dreptul sa decidem din start ca piticului nostru nu-i trebuie tata.

Revenind, am cunoscut femei care aveau un plan foarte clar de viata, cariera, casa, poate si-o masina si apoi un copil. Insa dupa ce bifau tot si venea momentul copilului, nu intelegeau de ce acesta nu apare.Cu atat mai tare cu cat ele erau obisnuite sa fie nr 1 in tot ce-si propuneau.
Insa eu cred ca, copiii vin cand vor ei si ca ne sunt oferiti intai ca un dar. Un dar in care trebuie sa investim pentru a le fi de ajutor. Eu sunt de acord cu Osho care spunea ca, desi copiii vin pe lume prin intermediul nostru, ei nu ne apartin.
Si mai cred si teoria care sustine ca, copiii isi aleg parintii. Cu atat mai mult cu cat unei amice, fiul ei de 5 ani, i-a povestit ca el a ales-o sa-i fie mama 🙂

Cred ca functie de misiunea pe care o are pe pamant, copilul isi va alege parintii. Pentru ca eu cred ca suntem aici nu doar sa mancam, sa ne inmultim si sa asteptam pensia. Cred ca suntem aici sa lasam ceva in urma noastra.

Asa ca dupa parerea mea, nu foarte avizata poate, nu disperati daca inca nu aveti copii. Daca va doriti, vor veni. Poate vor veni si daca nu va doriti. Pentru ca, copiii vin cand vor ei si la cine vor ei.

 

Cum ne descurcam cu statutul de mame singure

Daca, in trecut, a divorta era o mare rusine, ce sa mai vorbim despre a fi mama singura. In prezent, lucrurile s-au schimbat radical. Familia monoparentala, doar cu mama, este o realitate din ce in ce mai intalnita in zilele noastre. Fie pentru ca cei doi parteneri aleg sa divorteze ca urmare a problemelor cu care se confrunta in relatie, fie pentru ca unele femei aleg acest statut inca din start. Independenta financiara, dorinta de libertate sau pur si simplu minimalizarea importantei tatalui le fac pe femei sa aleaga sa fie mame singure. Altele raman insarcinate in speranta ca partenerul le va alege tocmai din acest motiv sau pentru ca pur si simplu ceasul biologic nu le da pace.

Putine sunt cele care stiu la ce efort se inhama. A fi mama singura este extrem de solicitant. Daca intr-o familie cu mama si tata, responsabilitatile legate de cresterea copilului, si nu numai, se vor imparti, in cazul lipsei tatalui, mama va prelua toate responsabilitatile. Va trebui nu doar sa le faca fata, dar sa o faca in asa fel incat, oricat de greu ar fi, copilul sa nu se simta o povara pentru ea. Se poate intampla ca o mama singura sa fie mai permisiva cu copilul pentru ca acesta nu are tata. Acest lucru este gresit. Indiferent de familia in care traieste, copilul are nevoie de reguli. Aceleasi reguli ca si un copil cu mama si tata. Un copil care are reguli de respectat se simte in siguranta si se simte iubit. A-l rasfata excesiv nu ii face bine. Citeste mai departe

 

Exista viata dupa divort

Desi traim intr-o lume in care nu se mai pune pret pe oficializarea relatiilor, casatoria are inca locul ei important. Acum ne casatorim mult mai tarziu, ca varsta, si speram ca va dura pana la sfarsit. Dar nu pana la sfarsitul pe care il vom decide noi, oamenii, ci pana cand moartea ne va desparti. Atunci cand facem marele pas, afirmam ca putem divorta daca nu mai suntem fericiti in relatie, dar speram, in secret, ca acest lucru nu se va intampla niciodata.

Facem alegeri mai mature, sau cel putin asa vrem sa credem. Iar atunci cand apar si copiii, divortul este o optiune la care preferam sa nu ne gandim.
In trecut, divortul era de neconceput si persoanele divortate nu erau privite cu ochi buni de societate. Acum, divortul face parte din realitatea cotidiana. As spune ca se divorteaza cu prea multa usurinta, totusi. In trecut, daca relatia nu mai functiona, cei doi faceau eforturi pentru a repara ce nu mai mergea, acum insa singura solutie pare a fi schimbarea partenerului. Citeste mei departe

 

Infertilitatea si cauzele emotionale

Atunci cand vorbim de infertilitatea feminina, facem referire la incapacitatea femeii de a obtine o sarcina dupa mai bine de un an sau doi de incercari. In ultima vreme, auzim adesea de situatii in care, desi sanatoasa din punct de vedere medical, o femeie nu poate ramane insarcinata.

Analizele medicale atesta sanatatea femeii si o inscriu cu succes in cursa pentru a deveni mama, insa aceasta nu ramane gravida. Dupa ce cauzele de natura medicala au fost excluse, este important sa aruncam o privire si asupra altor factori. Infertilitatea feminina poate avea si cauze de natura psihologica sau emotionala. De aceea, este foarte important a se consulta si un psiholog. O femeie se poate confrunta cu teama de maternitate ca urmare a unei copilarii nefericite sau a unei relatii deficitare cu mama, chiar si in prezent.

Traumele din copilarie si infertilitatea

O copilarie marcata de lipsa iubirii, de respingere sau de abandon, de povesti despre cat de dificil este sa fii mama, despre cat de periculos poate fi sa aduci pe lume un copil ori despre cum se sfarseste viata femeii cand apar copiii, toate pot fi traumatizante. Drept urmare, desi in plan constient femeia isi doreste foarte mult un copil, aceste temeri, de cele mai multe ori inconstiente, pot provoca blocaje care o impiedica sa ramana insarcinata.

Multe femei se tem ca, odata cu sarcina, nu vor mai fi la fel de atractive, iar acest fapt va face ca partenerul sa nu mai fie interesat de ele. Mai mult, se gandesc ca un copil le va solicita atat de mult incat nu vor mai avea timp pentru a-si rasfata sotul, iar acesta nu le va mai iubi ca inainte.

Citeste mai mult aici

 

Tags: , , ,

Efectele nocive ale pornografiei asupra copiilor si adolescentilor

Odata cu aparitia internetului, pornografia a capatat o mai mare amploare si aceasta pentru ca accesibiltatea, disponibiltatea si anonimatul pe care le ofera internetul au dus la o explozie a consumului de pornografie. Asa se face ca 420 milioane de pagini de internet sunt dedicate pornografiei, 25% dintre cautarile zile de pe internet sunt pentru pornografie (SUA), productia de filme pentru adulti a crescut si ea. In fiecare secunda 30 000 utilizatori se uita la imagini cu carater pornografic. Mai mult, internetul ofera acces la pornografie de la varste din ce in ce mai mici, varsta medie a primei vizionari a scazut la 11 ani (SUA). In Romania, 19% dintre copii au fost expusi online unor imagini cu continut pornografic. (conform studiului UE Kids Online II)

Efectele asupra copiilor si adolescentilor sunt foarte grave. Mesajele cu caracter pornografic sunt, de multe ori, mult mai puternice decat educatia pe care parintii doresc sa o ofere copiilor. Expunerea la pornografie afecteaza procesul de dezvoltare si il poate conduce pe copil la un comportament sexual deviant. Mai mult, expunerea timpurie la pornografie poate duce la practici sexuale deviante, ca pedofilia sau violul. De asemenea, acestia invata de devreme ca sexul fara niciun fel de responsabilitate este permis ceea ce va duce la contactarea de boli cu transmitere sexuala si sarcini nedorite. Prin pornografie, copiilor li se ofera un model nociv, o introducere brutala despre sexualitate.
Initial se pot intalni cu pornografia in mod accidental si primele reactii pot fi de jena si dezgust. Ulterior aceste reactii dispar, prin expunerea repetata la astfel de  imagini.

83% dintre tineri vizioneaza pornografie acasa.  Practica sexului cu persoane pentru care tinerii nu simt dragoste este un fenomen corelat in mod semnificativ cu consumul de pornografie. Consumul de pornografie la baieti coreleaza cu raporturile sexuale cu partenere de ocazie. Consumatorii de la varste fragede de pornografie sunt mult mai dispusi sa incerce sexul cu persoane necunoscute.

Intr-o prima faza pornografia genereaza sentimente de rusine in randul adolescentilor, pentru ca apoi acestea sa fie inlocuite cu o scadere a auto-respectului. Un studiu efectuat pe adolescentii expusi materialelor sexuale pe internet creste confuzia in privinta sexualitatii, scade stima de sine, poate induce sentimente de singuratate si deprimare.
Adolescentii care cauta pornografie pe internet sunt de trei ori mai predispusi sa se indeparteze emotional de parintii lor.

O ancheta a condus la concluzia ca 54% dintre baieti considera pornografia ca fiind “foarte inspiranta”. Alta ancheta a revelat ca una din trei fete intre 13 si 17 ani a fost supusa unor acte sexuale nedorite pe parcursul unei relatii si una din patru a suferit din cauza violentei partenerului. Pericolul unei confuzii este mare intr-un peisaj foarte sexualizat. O alta consecinta a fost faptul ca fetele experimenteaza “o mare dificultate in a spune ‘Nu’ intr-o lume care asteapta de la ele sa spuna ‘Da’”.

Pornografia reprezinta noua generatie de drog, conducand la dependenta, misoginism, operatii de marire a sanilor si disfunctii erectile, sunt de parere medicii si cercetatorii. Mary Anne Layden, director al Programului de Trauma Sexuala si Psihopatologie din cadrul Centrului de Terapie Cognitiva al Universitatii Pennsylvania a caracterizat pornografia drept “cel mai ingrijorator pericol la adresa sanatatii psihice din zilele noastre”.

Sta in puterea oricarui parinte sa controleze si sa limiteze accesul la internet, al propriului copil!

 

Tags: , ,

 
%d bloggers like this: