RSS

Tag Archives: terapie

Tehnici de terapie comportamentala aplicata la copilul cu autism

ASOCIATIA PENTRU INTERVENTIE PERAPEUTICA IN AUTISM in parteneriat cu
CABINETUL INDIVIDUAL DE PSIHOLOGIE PORA LOREDANA – RAMONA

Tematica cursului:
Caracteristicile copilului cu tulburari din spectrul autist
Terapia comportamentala ABA
-principii de terapie
-discrete trial (cerinta – comportament – consecinta), prompt, recompense
-ABC (antecedent – comportament – consecinta). Modificarea comportamentala.

Alcatuirea planului de interventie – alegerea programelor
Dezvoltarea abilitatilor cognitive.
Alcatuirea programelor de autoservire (masa, toaleta, imbracat, spalat etc).
Joc si socializare.
Dezvoltarea limbajului receptiv – intelegerea instructiunilor, recunoasterea obiectelor, actiunilor, persoanelor, emotiilor, mediului inconjurator.
Dezvoltarea limbajului expresiv: verbal, gestual, prin imagini.
PECS (Picture Exchange Communication System) – comunicarea cu ajutorul imaginilor
Fazele PECS:
1. etapa I. schimbul de imagini
2. etapa II. dezvoltarea spontaneitatii
3. etapa III. discriminarea imaginilor
4. etapa IV. structura propozitiilor
5. etapa V. raspunde la intrebarea “Ce doresti?”
6. etapa IV. dezvoltarea limbajului “Eu vreau…”Eu vad…”, “Am ceva”
Relatia PECS – ABA, PECS – limbaj verbal si comunicare

Gesturi in comunicare
Limbajul verbal: Imitarea verbala, promovarea limbajului, limbajul functional.

Trainer: psih Daniela Martinescu, specializare in terapia si recuperarea copiilor cu autism
Consultant Analiza Comportamentala Aplicata (ABA).

Informatii si inscrieri: Ramona Pora –  ramona.pora@hr-professional.ro, tel: 0724.526.364 sau terapie_in_autism@yahoo.com
Se acorda diploma de participare. Nu se acorda credite.

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on 11 June 2009 in Evenimente

 

Tags: , , , ,

Asteptari de la terapia de cuplu

Adesea sunt intrebata de catre potentiali clienti sau de catre cunoscuti ce presupune terapie de cuplu? Cum ar putea aceasta terapie sa-i ajute?
În primul rand este foarte important care sunt asteptarile cuplului care vine la terapie, de aceea in prima sedinta, aceea de cunoastere si evaluare, este bine sa se discute despre acestea. Multe cupluri cred sau se asteapta ca un psiholog terapeut sa detina toate raspunsurile si mai ales sa detina o bagheta magica cu care sa repare relatia indiferent de stadiul in care se afla aceasta.
În realitate lucrurile nu stau chiar asa. Atunci cand un cuplu se decide sa mearga la terapie de cuplu este necesar sa stie ca va trebuie sa depuna niste eforturi pentru ca relatia lor se devina mai buna. Daca cuplul nu indeplineste cerintele, nu-si respecta programarea si nici nu are de gand sa faca nimic din ceea ce-i recomanda terapeutul sau face doar partial, atunci rezultatele sunt pe masura.
Personal imi place sa le dau clientilor mei urmatorul exemplu – atunci cand mergi la medic, acesta iti prescrie un tratament, pe care, daca doresti sa te insanatosesti, este necesar sa il urmezi. Daca nu, sanatatea ta nu se va imbunatati.  La fel este si in terapia de cuplu, ca de altfel in orice tip de terapie.
Sunt cupluri care plaseaza responsabilitatea salvarii relatiei lor unui terapeut si desi afirma ca sunt dispusi sa faca totul ca sa-si salveze relatia, in realitate nu sunt dispusi sa treaca mai departe de nivelul vorbelor.  Acestia nu vor reusi sa-si imbunatateasca relatia decat in momentul in care, realmente, vor face ceva.
De asemenea, un alt mit este acela ca terapia de cuplu intotdeauna impaca oamenii si repara relatiile. Dar, in realitate, nu este mereu asa. Sunt si cupluri care descopera ca nu mai au ce sa salveze, sau care descopera ca pentru viitor isi doresc lucruri diferite si impreuna nu le pot realiza, sau care inteleg ca despartirea ii va ajuta mai mult decat mentinerea relatiei si lista poate continua.
In cadrul terapiei de cuplu, psihologul ii ghideaza pe cei doi, ii ajuta sa-si comunice nemultumirile (dar nu sub forma reprosului), sa-si faca cunoscute asteptarile intr-o discutie matura, sa recunoasca ceea ce pot face din ceea ce asteapta celalalt. Este bine sa stiti ca nu conteaza cine a gresit mai mult si cine este mai vinovat, atunci cand o relatie merge bine este meritul celor doi, nu doar al unuia; la fel si cand lucrurile merg prost. Mai important este ce poate face fiecare pentru relatie si ce este dispus sa faca din ceea ce ar putea face.
Terapeutul va poate arata unde gresiti, ce ar trebui sa schimbati, va poate explica de ce faceti intr-un anume fel unele lucruri etc dar fara vointa voastra autentica de a va salva relatia, rezultatele vor intarzia sa apara.
Intotdeauna resursele sunt in voi numai ca sunt momente in viata cand se intampla sa va indepartati de aceste resurse si aveti nevoie de ajutor pentru a regasi drumul catre voi insiva.

 

Tags: , , , , , , , ,

Terapie prin scris

Fiecare dintre noi s-a confrutat, macar o data, cu o perioada mai grea in viata. Fiecare a avut momente in care a simtit nevoia sa vorbeasca, sa exprime in cuvinte toata frustrarea, mania, nemultumirea, furia sau, din contra, fericirea, entuziasmul, multumirea. Au fost momente in care nu aveam cu cine sa impartasim bucuria sau durerea, au fost momente in care trebuia sa pastram un secret si simteam ca explodam, au fost si momente in care nu putea sa spunem nimic pentru ca i-am fi ranit pe ceilalti, dar au fost momente in care nu am putut sa deschidem gura, parca ar fi fost inclestata. Iar cuvintele au ramas de fiecare data suspendate parca,  sacaindu-ne zile intregi. Vroiau sa iasa, vroiau sa fie libere iar noi le tinem prizoniere in interiorul nostru, simtind cum acest lucru ne macina la fiecare ceas.
Si atunci am ales sa le impartasim universului, asternandu-le pe o coala de hartie si astfel ne-am eliberat.
A scrie despre ceea ce simti, ce crezi, ce vrei, ce te apasa  este ca si cand i-ai povesti unui bun prieten, intotdeauna disponibil,  care niciodata nu te cearta, nu te critica, nu te intrerupe si te intelege, de fiecare data. Asezand pe hartie ceea ce te apasa, te ajuta sa-ti pui ordine in ganduri, sa vezi mult mai clar situatia si posibilele solutii, sa te detensionezi,  sa realizezi ca lucrurile nu sunt asa grave cum pareau, sa simti ca ai scapat de o povara. Este ca si cand tot ceea ce ai scris nu-ti mai apartine, ai scapat, te-ai eliberat.
Poeziile, jurnalele, povestile reale sau fictive vorbesc, pana la urma, despre noi, despre ceea ce simtim, despre ceea ce vrem sa impartasim altora sau despre noi, pur si simplu, asa cum nu ne cunoaste nimeni. Ne ascundem in spatele penitei, dar ce conteaza atata vreme cat acest lucru ne face sa ne simtim mai liberi, mai impacati cu noi, mai echilibrati.
Cercetarile efectuate in domeniu, inca din 1970, au descoperit ca scrisul ca metoda terapeutica s-a dovedit util in traume, abuzuri, depresie, cancer. S-a aratat ca dupa o sedinta de 20 de minute de terapie prin scris, zilnica, te simti cu totul altfel, simti ca ai reluat controlul asupra propriei vieti.
Un alt beneficiu este legat de recitirea, dupa o vreme, o gandurile scrise in momentele critice si dovada momentului prezent ca acele clipe au trecut. Acest fapt creste increderea in sine  si dovedeste ca puterea este in interiorul nostru, acolo vom gasi resursele necesare pentru a zambi si maine.

 
 

Tags: , , , , ,

Terapie prin ras

A rade este mai mult decat un act placut, rasul este benefic pentru minte, trup si suflet.  Unde mai pui ca nu te costa nimic si mai mult de atat, este contagios, ca si cascatul. Dar oare sa fie rasul un medicament?
Un studiu arata ca un copil zambeste in medie de  de 40 de ori pe zi in timp ce un adult gaseste  extrem de putine motive de a zambi intr-o zi.

Rasul scade presiunea sangelui, imbunatateste sistemul imunitar, reduce stresul, elibereaza endorfine (“drogul natural” al fericirii), relaxeaza muschii, reduce durerea, favorizeaza oxigenarea organismului, imbunatateste capacitatea respiratorie si ajuta la mentinerea unor relatii sanatoase cu ceilalti.

Rasul ajuta la vindecarea afectiunilor psiho-somatice, creste rezistenta la stress, alunga depresia, amelioreaza valorile glicemiei, creste imunitatea, genereaza o stare de bine fizica si psihica, reduce anxietatea, imbunatateste performantele profesionale, creste libidoul, ajuta la arderea de calorii.
De asemenea, studii recente au aratat ca rasul vindeca sau amelioreaza unele forme de cancer, nevroza, reumatismul, insomnia.
Mai mult, s-a observat ca persoanele vesele care obisnuiesc sa rada des se imbolnavesc mai rar.
Rasul este indicat si la serviciu pentru ca destinde atmosfera, imbunatateste spiritul de echipa si relatiile dintre colegi, momentele vesele pe care le au in comun ii unesc si sporesc randamentul.

Terapia prin ras se realizeaza, in general, in grup si cuprinde diverse jocuri sau activitati care au simplul scop de a provoca rasul. Obiectivul principal consta in stranirea rasului in hohote. La inceput se practica exercitii de respiratie, apoi se rade la comanda, mecanic, simulat, pentru ca intr-un final intregul grup sa rada in hohote.

Cei care nu au timp de miscare fizica, este bine sa stie ca 10 minute de ras relaxeaza organismul si reprezinta echivalentul a 30 de minute de mers pe bicicleta.
Femeile ar trebui sa stie ca rasul le face mai frumoase, si nu doar pentru ca barbatii prefera prin excelenta femeile vesele ci si pentru ca rasul antreneaza muschii fetei realizand un adevarat masaj facial care ajuta la pastrarea frumusetii tenului.

Terapia prin ras este contraindicata in urmatoarele cazuri: pentru femeile insarcinate (in cazul unei sarcini cu risc), glaucom, hernie abdominala, hipertensiune arteriala, afectiuni cardionavasculare, interventie chirurgicala abdominala.

 

Tags: , , , , ,

Dependenta de munca

Se vorbeste din ce in ce mai mult despre dependenta de munca. In general este privita ca un lucru negativ, dar pe de alta parte este singura dependenta acceptata de societate, religie sau educatie. Diane Fassel numea dependenta de munca, « cea mai curata dintre toate dependentele »Orice companie are ca scop principal cresterea productivitatii, iar oamenii dependenti de munca ajuta foarte mult in acest sens. De asemenea, astfel reusesc sa castige foarte bine in cele mai multe cazuri obtinand pe langa si aprecierea si respectul superiorilor. Termenul de « dependent de munca » a fost pentru prima oara folosit la sfarsitul anilor 60`. Dependenta de munca nu seamana cu cea de droguri sau alcool deoarece presupune o serie de actiuni si interactiuni. Este similara, mai degraba, dependentei de sex sau celei jocuri de noroc.

Munca este privita drept un mijloc de implinire personala si dezvoltare psihologica. Daca munca le ofera satisfactii de alta natura decat financiara cu atat mai repede ajung oamenii dependenti de munca. De asemenea daca munca in care sunt implicati se impleteste cu pasiunile si hobby-urile lor este de asteptat ca timpul liber sau pentru relaxare sa fie ocupat de munca. Dependentii de munca isi iau mereu de lucru acasa si ajung astfel, fara sa-si dea seama, sa-si neglijeze familia si prietenii. Sunt genul de oameni care nu pot merge in concediu pentru ca nu stiu sa se relaxeze, sau pentru ca vorbesc doar despe munca lor, gandindu-se oare ce se mai intampla la birou in lipsa lor.

Astfel, dependentii de munca ajung sa trasforme munca intr-un comportament compulsiv, adaugandu-si in permanenta noi sarcini de facut pentru fiecare zi. Dependentii de munca sunt mereu grabiti si par a fi contracronometru din dorinta de a indeplini toate sarcinile propuse pentru o zi. Se simt vinovati cand nu pot realizeaza un obiectiv propus sau cand nu pot lucra ceva si devin nervosi cand lucrurile nu ies cum anticipasera. De asemenea, nu le plac sabatorile religiose de peste an si nici datele importante din viata lor sau a prietenilor, de care de altfel mereu uita. Ca in orice dependenta, cel in cauza nu considera ca este ceva in neregula cu el, ba mai mult, ii considera pe cei care nu stau peste program si care nu se implica atat ca ar fi neseriosi..

Cauzele dependentei de munca ar putea fi multiple. Pe de-o parte poate fi vorba despre o stima de sine scazuta, de nevoia permanenta de a face cat mai mult si cat mai bine pentru a-si demonstra ca este o persoana de valoare. O alta cauza ar fi teama de esec, teama ca oricand cineva mai bun ii poate lua locul asa ca trebuie sa fie mereu in top. De altfel, dependenta de munca poate fi o modalitate prin care fugim de noi insine sau de viata personala care nu ne ofera nici un fel de satisfactie. Cu atat mai mult cu cat este mai usor sa-ti gestionezi munca decat viata privata. La origine, dependentii de munca pot fi copii care au fost excesiv rasfatati si se trezesc intr-o lume ostila la care nu stiu sa se raporteze.

Astfel aleg sa se refugieze in munca. Sau sunt fosti copii crescuti fara iubire si drept urmare nu cunosc si partea emotionala a vietii. Persoanele dependente de munca pun accent pe logica si intelect mai degraba decat pe sentimente. Le lipseste entuziasmul, fiind detasati de partea sentimentala din ei.
In timp dependenta de munca duce la absenta vietii sociale si la pierderea prietenilor ; dificultati de comunicare, ; stari depresive ; tulburari intestinale ; tulburari de somn ; probleme cardiace ; atacuri de panica ; accidente vasculare cerebrale ; pierdere excesiva in greutate etc.
Primul pas in tratare, ca in orice dependenta, este recunoasterea. Se va reduce treptat volumul de munca, renuntand la statul peste program si la munca din weekend.

Timpul liber va fi petrecut cu familia ori prietenii, sau avand un hobby. Indiferent de modalitatea de a petrece timpul liber, scopul este de relaxare, destindere si incarcare a bateriilor. Daca dependentul se afla intr-o stare grava si nu poate renunta cel mai indicat este sa apleze la un psiholog. Dar este bine de stiut ca reusita depinde foarte mult si de vointa.

 

Tags: , , , , ,

Mituri despre divort si casatorie

Desi ar trebui sa invatam din greseli, de multe ori, a doua casatorie nu este mai reusita decat prima.
Cu toate ca multe dintre persoanele divortate reusesc sa se recasatoreasca si sa fie fericite, rata divortului la a doua casatorie este, in realitate, mai crescuta.

Convietuirea inainte de casatorie reprezinta o modalitate de a reduce riscul unui divort.
In realitate sunt studii care atesta faptul ca cei care locuiesc impreuna inainte de casatorie au mai multe sanse sa divorteze. Persoanele care sunt dispuse sa locuiasca impreuna inainte de casatorie sunt la fel de dispuse sa divorteze. Actul, in sine, de a locui impreuna genereaza in oameni atitudini care conduc la divort, de exemplu parera ca relatia poate fi terminata usor.

Divortul poate avea efecte negative asupra copiilor, dar pe termen lung acestia isi revin.
In realitate, divortul creste riscul aparitiei problemelor de inter-relationare la copii. Toate studiile intreprinse in domeniu arata ca, pe termen lung aceste probleme nu dispar, ci in unele cazuri se pot agrava la varsta adulta.

Aparitia unui copil creste calitatea vietii de cuplu si previne divortul.
Studiile intreprinse in domeniu arata ca cea mai stresanta perioada din viata unui cuplu apare o data cu venirea pe lume a copilului. Cuplurile care au un copil au un risc cu putin mai scazut de a divorta decat cuplurile fara copil.

Dupa divort, calitatea vietii femeii se imbunatateste cu 73% in timp ce a barbatului se imbunatateste cu 24%.Studiile arata ca pierderea femeii este de 27 % in timp ce barbatul castiga 10% in ceea ce priveste calitatea vietii.

Atunci cand parintii au probleme, este mai bine pentru copil ca acestia sa divorteze.
Un studiu realizat, pe termen lung, arata ca lucrurile stau altfel. Nefericirea parintilor are un efect negativ asupra copiilor, dar acelasi impact il are si un divort. Examinand, cu mai multa atentie, impactul negativ asupra copiilor, studiile au descoperit ca divortul ar produce un bine doar in cazul conflictelor foarte puternice. In cazul conflictelor mai minore, cum este cazul multor cupluri, divortul a facut mai mult rau copiilor. Concluzia studiului a fost ca atunci cand apar conflicte minore, pentru copii este mai bine daca parintii raman impreuna si incearca sa-si rezolve problema.

Pentru ca sunt mult mai precauti si au o determinare puternica de a evita divortul, copiii proveniti din familii divortate tind sa aiba aceeasi casatorie reusita ca si copiii proveniti din familii complete.
In realitate, mariajul acestor adulti are sanse mai mari sa ajunga la divort. Un motiv foarte puternic este acela ca, acesti adulti au invatat despre casnicie observand comportamentul parintilor. Pentru ei ideea de angajament pe toata viata nu este foarte puternica.

Dupa divort pentru copii este mai bine sa creasca cu un parinte vitreg decat intr-o familie monoparentala. In realitate famililiile cu un parinte vitreg nu sunt cu nimic mai bune decat familiile cu un singur parinte, chiar daca exista o figura paterna / materna in casa. Aceste familii au probleme specifice legate de conflictele interpersonale ce se ivesc intre copil si parintele vitreg. Din acest motiv exista riscul de destramare a familiei.

Daca esti foarte nefericit intr-un moment al casatoriei tale, acesta este un semn ca se va ajunge la divort.
Toate casniciile au momente bune si momente mai putin bune. Cercetari in domeniu au scos la iveala faptul ca 86% dintre cei care, la momentul cercetarii treceau printr-o perioada nefericita si au ramas casatoriti, cinci ani mai tarziu erau fericiti.

 

Tags: , , , , ,

Tipuri de parinti

Atunci cand apare un copil intr-o familie, proaspetii parinti fie aleg sa il educe citind diferite carti si aplicand pas cu pas ce spun “expertii”, fie aleg sa transmita mai departe educatia primita de la proprii parinti, fie isi propun sa nu faca aceleasi greseli pe care le-au simtit pe pielea lor sau le-au observat in jur.
Oricare dintre variante este buna atata vreme cat nu conduce la anumite atitudini parentale care sunt foarte daunatoare pentru evolutia copiilor. Raportul copilului cu lumea exterioara cat si personalitatea pot fi influentate nefast de catre respingere, superprotectie, adoratie sau autoritarism din partea parintilor.

Parintii care resping copilul il protejeaza insuficient. In astfel de cazuri copilul este perceput ca ceva ce le limiteaza libertatea sau ca o sursa de frustrare care nu prea le aduce vreo bucurie. Copilul ajunge sa fie neglijat si lasat in voia unui mediu pe care nu stie sa-l gestioneze. Copilul se simte abandonat, nesigur si fara incredere in sine. Simte lumea exterioara lui ca fiind periculoasa iar el neputincios. Va ajunge sa fie dependent de altii si incapabil sa se descurce singur.

Parintii superprotectivi vad copilul ca fiind o fiinta  foarte pretioasa ce nu trebuie deranjata cu nimic. De asemenea il vad incapabil sa se descurce fara ajutorul lor. Copilul ajunge sa fie vesnic cocolosit si ferit de toate dificultatile. Astfel, parintii ii prezinta copilului o realitate eronata. Nu este lasat singur, nu este lasat sa incerce nimic, facand parintii totul in locul lui. Acestui copil ii lipseste vointa si initiativa si traieste cu sentimentul ca parintii vor fi mereu langa el sa il ajute. Daca intreprinde ceva, de obicei esueaza pentru ca nu stie cum sa rezolve o situatie. Va fi mereu dependent si va astepta ca altii sa decida in locul lui.

Parintii care isi adora copilul ii satisfac acestuia toate dorintele. De asemenea sunt excesivi de toleranti si isi organizeaza viata in jurul copilului. Copilul este foarte rasfatat si are intotdeauna dreptate. Copilul ajunge sa creada ca este perfect, ca merita totul si ca este un suveran absolut. Este egocentrist, are dificultati de adaptare. Datorita faptului ca cel mic nu-si cunoaste adevarata valoare nu se poate raporta la lume si la ceilalti. Iar cand va creste si se va lovi de realitate va fi pierdut.

Parintii autoritari sunt de parere ca, copilul trebuie sa fie educat strict si sa asculte de ordinele parintilor altfel va fi pedepsit. Parintii snt la curent cu toate activitatile, distractiile si prietenii copilului. In caz ca nu sunt de acord cu ceva, parintii ii interzic contactul copilului fara argumente sau explicatii. Copilului i se pretinde foarte mult si se interzice aproape tot. Din cauza asteptarilor uriase, copilul nu se simte in siguranta. El va trai toata viata cu un sentiment de frustrare si sub tutela parintilor. Va trai permanent cu teama ca nu este suficient de bun.

 

Tags: , , , ,

 
%d bloggers like this: