RSS

Category Archives: Dezvoltare personala

Iubirea TREBUIE să fie necondiționată

Este început de decembrie și cred ca ar fi potrivit să vă vorbesc despre iubirea necondiționată. Știu că este tare greu să iubești neconditionat, să nu ai așteptări, dezamăgiri, să te bucuri doar pentru ca iubești. Orice ar fi.
Teoretic vorbim despre iubire necondiționată în relații dar cred că aceasta e cel mai greu de oferit. Chiar dacă in cuvinte sună frumos.

Însă nu despre relațiile amoroase vreau să vă vorbesc ci despre un altfel de amor. Cel părintesc. Iubirea părinților față de propriul copil. Aceasta chiar TREBUIE să fie necondiționată.
Eu spun mereu ca pe lumea asta nimic nu trebuie făcut musai. Însă această iubire chiar trebuie, musai, să fie absolut necondiționată.

Copiii au nevoie de iubirea părinților pentru a crește frumos și pentru a deveni adulți sănătoși. Nu doar sănătatea fizică este importantă ci și cea emoțională. Pentru că cele două se influențează una pe alta.
Sunt părinți care consideră ca dacă copilul e hrănit, îmbrăcat și apărat de pericole, asta-i tot ce-i trebuie. Dar despre nevoile emoționale nu pomenește nimeni. Și nici despre traumele pe care un copil le trăiește din vina părinților.
Pe vremea când eram eu copil nu exista acces la informație și se părinții ne creșteau cum fuseseră crescuți și ei. Dar acum, cu atâtea cărți, situri, conferințe, ateliere etc, ce scuză au mamele care încă nu-si iubesc necondiționat copiii?

Un copil trebuie iubit pentru ceea ce este el, o ființă umană. Pentru că există și face parte din viața noastră.
Nu îl iubim pentru ca este frumos, deștept, cuminte, ascultător.
Cand nu mai e cuminte, nu-l mai iubim?
Când nu ia note bune, când spune ce nu ne convine, când face boacăne, când nu ascultă, când ni se împotrivește atunci nu îl mai iubim?
Unii părinți așa dau impresia. Și vedem asta din felul în care își pun la punct copilul, din felul în care-i vorbesc. Copilul lor se simte iubit atata vreme cât se poartă într-un anume fel. Altfel robinetul de iubire se închide. Se va deschide când copilul va merita.
Aveți idee cât doare să vi se spună că nu meritați ceva ce vă doriți? Sau ca nu meritați nimic? Sau și mai cumplit, că nu meritați să fiți iubiți decât dacă va purtați intr-un anume fel?
Voi sunteți adulți și știu că v-ar durea să vi se vorbească așa. Poate nici n-ati permite. Însă unui copil de ce îi vorbiți așa?
Credeți oare ca faptul că i-ati dat viață vă dă acest drept?

Sunt părinți care-si iubesc copilul atata vreme cât acesta le urmează visul. Vis pe care ei nu și l-au putut urma. Sunt puțini copiii care au aceeași pasiune și același vis, cei mai mulți urmează un vis care nu este al lor (deși ei asa cred). Dar o fac pentru ca așa se simt iubiți.
Alți părinți au așteptări imense comparativ cu potențialul copilului.

Dragi părinți, nu vă mai jigniți copiii, nu-i mai umiliți și nu le mai spuneți că nu sunt buni de nimic. Nu așa îi veți motiva (unii părinți chiar cred asta).
În felul acesta îi veți ajuta să eșueze in viață. Si-apoi adulți nerealizati fiind, tot voi veți afirma că erați convinși că nu se va alege nimic de ei. Pai, dragii mei, și din vina voastră s-a ajuns aici.
Un copil căruia îi repeți că nu merită nimic și că nu va face nimic în viață, fie va face tot posibilul sa-ti demonstreze că ai dreptate, fie că te înșeli. Dar in cel de-al doilea caz, copilul tău nu va fi niciodată un adult mulțumit și va vrea mereu mai mult și mai mult. Poate că va obține mai mult dar va fi mai puțin fericit. Își va alege parteneri nemulțumiți cărora va încerca din răsputeri să le câștige dragostea.

Nu le spuneți fetelor voastre că sunt urâte “ca să nu li se urce frumusețea la cap și să o ia razna” pentru că vor fi topite după primul băiat care le va spune că sunt frumoase. Și prima dragoste nu este întotdeauna si cea frumoasa, mai ales când nu ști sa faci alegeri.

Nu vă loviți copiii pentru că vor crește și vor lovi la rândul lor sau vor accepta să fie loviți.

Nu le vorbiți urât și nu-i jigniți pentru că vor accepta și de la alții același tratament când vor crește. Și ce-i mai rau, pentru că le veți fractura stima de sine și încrederea de care au atâta nevoie in viață.

Nu îi certati si nu ii pedepsiți când greșesc pentru că vor fi temători și nu vor mai încerca lucruri noi. Mai bine stați de vorbă și explicati-le unde au greșit. Nu îi învățați să le fie teamă de voi. Teama nu este iubire!

Nu îi umiliți in public pentru că și ei au sentimente ca și voi. Și pe ei ii doare. Ați încercat vreodată să vă puneți în locul lor? Credeți-ma ca dacă ati face-o v-ati purta altfel cu ei. Sau cel putin așa sper.

Nu îi comparați cu alți copii! V-ati gândit vreodată cum ar fi ca partenerul să vă spună că vecina de vis a vis e mai îngrijită și mai aranjată și ca ar trebui să o luați drept exemplu? Sau să vă spună soția ca x-ulescu câștigă mai bine si ca i-ar fi plăcut si ei un soț așa?
Ce ați simți?
Același lucru simte și un copilul caruia părinții îi dau drept exemplu alți copii mai “buni” decât el. Când faceți afirmații usturătoare încercați sa le simțiți pe propria piele mai întâi.

Când crește copilul și devine adult, și nu are viață pe care orice părinte și-o dorește pentru copilul său, părinții se lamentează spunând că odrasla lor nu are noroc. Nu, dragii mei, nu e vorba de noroc. E vorba despre felul în care l-ati iubit, condiționat, și l-ati învățat că nu merită nimic și nu e bun de nimic. Acum primește de la viață exact ce i-ati urat zi de zi. Nicio acțiune negativă asupra copilului vostru nu rămâne fără efecte. Negative, din nefericire.

Ar mai fi multe de spus, dar momentan mă opresc aici.
Dragi părinți, nu uitați niciodată că un copil nu are nevoie de haine de firmă și jucării scumpe. El are nevoie disperată ca voi să îl iubiți orice ar fi, necondiționat, toată viața. Să îl acceptați așa cum este, chiar dacă nu este mereu pe placul vostru să îl iertați când greșește, să îl ascultați când are ceva de spus și să înțelegeți că are sentimente exact ca orice altă ființă umană. Și nu uitați că această parte din voi nu este o extensie a voastră, ci o ființă separată, diferită de voi.
Iubiti-va necondiționat copiii și ei vor fi părinți mai buni la randul lor!

Advertisements
 

Tags: , ,

Despre coincidente si alte intamplari

Dex-ul spune despre coincidenta ca este potrivirea intamplatoare a doua lucruri,evenimente, fapte etc.
Tocmai de aceea nu cred in coincidente. Pentru ca eu cred ca nimic pe lumea aceasta nu este intamplator, toate se intampla dintr-un motiv si cu un scop. Nimic nu este asa cum pare, la voia intamplarii. Nimic nu se potriveste intamplator.

Cred ca ne aflam mereu in locul in care trebuie si cand trebuie, desi uneori poate parea ca am fi in locul nepotrivit si la momentul nepotrivit. Nu este asa.Doar pare. Chiar si atunci cand ajungem undeva din greseala, nu este nicio eroare, nu este un act ratat, este ce trebuie sa fie. Atunci, acolo.coincidente

Cred ca toti oamenii cu care interactionam sunt acolo fie pentru ca  in locuri unde ne vom intalni viitori buni prieteni, viitori parteneri de viata sau doar iubiri de-o vara. Dar si probleme si oportunitati menite sa ne dezvolte.Toate fac parte din calatoria noi avem un rol in viata lor, fie pentru ca ei au un rol in viata noastra. Uneori nu realizam acest lucru decat mai tarziu, sau poate niciodata. Insa nicio intalnire nu ramane fara urme. Uneori intalnim oameni care ne ajuta sa luam decizii pe care le taraganam de mult, alteori intalnim oameni care fac sa ne punem intrebari ce ne vor schimba cursul vietii. Oameni care ne vor invata sa iubim, sa uram,sa avem rabdare, sa intelegem, sa regretam, sa visam, sa suferim, sa radem sau sa plangem. Alteori intalnim oameni care ne vor ajuta sa iesim dintr-un blocaj si sa mergem mai departe. In orice caz nicio intalnire nu va fi intamplatoare.

Uneori ajungem acolo unde vroiam, alteori pasii si viata ne poartanoastra, si cele bune si cele mai putin bune.

Din nefericire uneori trebuie sa ne luam si la revedere. Atunci cand rolul nostru se incheie este timpul sa ne vedem de drum.Fie ca este vorba despre o prietenie, o relatie sau un job  unele legaturi nu sunt pentru totdeauna. Binenteles ca nu este intotdeauna usor si nici simplu, insa trebuie sa intelegem ca oricat de tare ne-am impotrivi cursului firesc, nu vom avea castig de cauza. Altcineva are nevoie de noi in alta parte.

Cand vorbim despre dragoste, nicio intalnire nu este intamplatoare.Si nici despartirile nu sunt. Nu toate relatiile dureaza, mai ales cele din care trebuie sa invatam ceva.
Insa sunt si despartiri ce nu sunt pentru totdeauna ci doar pentru o vreme. Ne reintalnim “intamplator” la momentul potrivit, cand suntem transformati si pregatiti pentru un nou capitol din viata, mai mult sau mai putin important.
Alteori sunt despartiri definitive ce lasa urme. Urme ce ne vor ajuta sa facem ordine in viata noastra si sa incepem alte relatii.

Intotdeauna vom primi un raspuns la intrebarile care ne framanta insa nu intotdeauna vom fi pregatiti sa il descifram si-atunci preferam sa credem ca ceea ce tocmai s-a intamplat, a fost o simpla coincidenta. Si-apoi viata nu este asa complicata cand alegi sa crezi ca totul e o intamplare.
Ca si faptul ca tocmai acum ai citit despre concidente.

Sursa foto

 

Tags: ,

Copiii vin cand vor ei

Nu, nu m-am tampit, sau tocmai pentru ca scriu despre copii este o dovada ca asa este? Glumeam evident 🙂
Aseara, la tv, o mama foarte tanara a spus ceva tare frumos, referindu-se la copiii ei “cu ce drept imi poate lua sotul meu ceva ce mi-a daruit Dumnezeu”?
Nu stiu cum vi se pare voua, dar mie mi-a ramas in minte si m-a dus cu gandul ceva mai departe.
Intr-adevar copiii sunt un dar. Un dar ce vine cand trebuie si nu cand vrem noi.
Uneori vine exact cand suntem pregatiti, alteori cand suntem in cel mai nepotrivit moment al vietii. Sau cel putin asa credem noi.
Nu cred in copiii care salveaza relatii si mi se pare o mare greseala sa faci un copil cand relatia scartie sau cand te-ai plictisit si vrei sa treci la next level. Cred ca un copil poate pune la mare incercare o relatie care avea ceva probleme inainte.
Am cunoscut cupluri disperate care, desi isi doreau foarte mult, nu reuseau sa aiba copii. Am cunoscut femei care, chiar si in lipsa unui partener, isi doreau cu ardoare un copil. Nu am nimic cu mamele singure, dar cred cu tarie ca unui copil ii trebuie si mama si tata. Nu fac referire la mamele care isi cresc copiii singure pentru ca a fost necesar sa se separe de partener. In viata nu ne ies toate cum am vrea. Dar nu cred ca avem dreptul sa decidem din start ca piticului nostru nu-i trebuie tata.

Revenind, am cunoscut femei care aveau un plan foarte clar de viata, cariera, casa, poate si-o masina si apoi un copil. Insa dupa ce bifau tot si venea momentul copilului, nu intelegeau de ce acesta nu apare.Cu atat mai tare cu cat ele erau obisnuite sa fie nr 1 in tot ce-si propuneau.
Insa eu cred ca, copiii vin cand vor ei si ca ne sunt oferiti intai ca un dar. Un dar in care trebuie sa investim pentru a le fi de ajutor. Eu sunt de acord cu Osho care spunea ca, desi copiii vin pe lume prin intermediul nostru, ei nu ne apartin.
Si mai cred si teoria care sustine ca, copiii isi aleg parintii. Cu atat mai mult cu cat unei amice, fiul ei de 5 ani, i-a povestit ca el a ales-o sa-i fie mama 🙂

Cred ca functie de misiunea pe care o are pe pamant, copilul isi va alege parintii. Pentru ca eu cred ca suntem aici nu doar sa mancam, sa ne inmultim si sa asteptam pensia. Cred ca suntem aici sa lasam ceva in urma noastra.

Asa ca dupa parerea mea, nu foarte avizata poate, nu disperati daca inca nu aveti copii. Daca va doriti, vor veni. Poate vor veni si daca nu va doriti. Pentru ca, copiii vin cand vor ei si la cine vor ei.

 

Cat de mult conteaza psihicul cand urmezi o dieta

Oricine, femeie sau barbat, isi doreste sa arate cat mai bine, sa se simta bine si sa fie sanatos. Kilogramele in plus sunt o povara pentru oricine. Atunci cand nu ne confruntam cu o problema de natura medicala, care ne impiedica sa slabim, puterea este in mainile noastre.
Pentru a scapa de povara kilogramelor, avem nevoie de o alimentatie echilibrata, de o gandire pozitiva si de un stil de viata sanatos, in care sa nu uitam niciodata ca suntem ceea ce gandim. Mintea noastra face si desface. Nu exista niciun aspect al vietii in care sa nu fie implicat psihicul. Gandurile noastre sunt extrem de importante, pentru ca ele ne dicteaza comportamentul, iar felul in care ne purtam ii determina pe ceilalti sa ne trateze intr-un anumit fel. Daca credem despre o dieta ca nu va da rezultate, dar totusi o incercam, cu siguranta nu va da rezultate. Daca gandim ca dieta este buna si suntem increzatori, vom avea si rezultate pe masura.

Unele dintre ganduri, cele toxice, ne pot influenta greutatea. Ganduri ca „mancarea ingrasa”, „as manca, dar nu am voie, ca ingrasa”, „voi fi mereu gras/a”, „asa sunt eu, gras/a” nu numai ca reprezinta un obstacol in lupta cu kilogramele, dar afecteaza calitatea vietii, pentru ca intretin o imagine si o stima de sine scazute.

Citeste mai mult aici.

 

Tags: , ,

Efectele nocive ale pornografiei asupra copiilor si adolescentilor

Odata cu aparitia internetului, pornografia a capatat o mai mare amploare si aceasta pentru ca accesibiltatea, disponibiltatea si anonimatul pe care le ofera internetul au dus la o explozie a consumului de pornografie. Asa se face ca 420 milioane de pagini de internet sunt dedicate pornografiei, 25% dintre cautarile zile de pe internet sunt pentru pornografie (SUA), productia de filme pentru adulti a crescut si ea. In fiecare secunda 30 000 utilizatori se uita la imagini cu carater pornografic. Mai mult, internetul ofera acces la pornografie de la varste din ce in ce mai mici, varsta medie a primei vizionari a scazut la 11 ani (SUA). In Romania, 19% dintre copii au fost expusi online unor imagini cu continut pornografic. (conform studiului UE Kids Online II)

Efectele asupra copiilor si adolescentilor sunt foarte grave. Mesajele cu caracter pornografic sunt, de multe ori, mult mai puternice decat educatia pe care parintii doresc sa o ofere copiilor. Expunerea la pornografie afecteaza procesul de dezvoltare si il poate conduce pe copil la un comportament sexual deviant. Mai mult, expunerea timpurie la pornografie poate duce la practici sexuale deviante, ca pedofilia sau violul. De asemenea, acestia invata de devreme ca sexul fara niciun fel de responsabilitate este permis ceea ce va duce la contactarea de boli cu transmitere sexuala si sarcini nedorite. Prin pornografie, copiilor li se ofera un model nociv, o introducere brutala despre sexualitate.
Initial se pot intalni cu pornografia in mod accidental si primele reactii pot fi de jena si dezgust. Ulterior aceste reactii dispar, prin expunerea repetata la astfel de  imagini.

83% dintre tineri vizioneaza pornografie acasa.  Practica sexului cu persoane pentru care tinerii nu simt dragoste este un fenomen corelat in mod semnificativ cu consumul de pornografie. Consumul de pornografie la baieti coreleaza cu raporturile sexuale cu partenere de ocazie. Consumatorii de la varste fragede de pornografie sunt mult mai dispusi sa incerce sexul cu persoane necunoscute.

Intr-o prima faza pornografia genereaza sentimente de rusine in randul adolescentilor, pentru ca apoi acestea sa fie inlocuite cu o scadere a auto-respectului. Un studiu efectuat pe adolescentii expusi materialelor sexuale pe internet creste confuzia in privinta sexualitatii, scade stima de sine, poate induce sentimente de singuratate si deprimare.
Adolescentii care cauta pornografie pe internet sunt de trei ori mai predispusi sa se indeparteze emotional de parintii lor.

O ancheta a condus la concluzia ca 54% dintre baieti considera pornografia ca fiind “foarte inspiranta”. Alta ancheta a revelat ca una din trei fete intre 13 si 17 ani a fost supusa unor acte sexuale nedorite pe parcursul unei relatii si una din patru a suferit din cauza violentei partenerului. Pericolul unei confuzii este mare intr-un peisaj foarte sexualizat. O alta consecinta a fost faptul ca fetele experimenteaza “o mare dificultate in a spune ‘Nu’ intr-o lume care asteapta de la ele sa spuna ‘Da’”.

Pornografia reprezinta noua generatie de drog, conducand la dependenta, misoginism, operatii de marire a sanilor si disfunctii erectile, sunt de parere medicii si cercetatorii. Mary Anne Layden, director al Programului de Trauma Sexuala si Psihopatologie din cadrul Centrului de Terapie Cognitiva al Universitatii Pennsylvania a caracterizat pornografia drept “cel mai ingrijorator pericol la adresa sanatatii psihice din zilele noastre”.

Sta in puterea oricarui parinte sa controleze si sa limiteze accesul la internet, al propriului copil!

 

Tags: , ,

A fi fericit sau a avea fericire?

La intrebarea cine esti tu, unii raspund cu mare incantare despre ce au, despre cat de abili au fost in a agonisi bunuri materiale de mare valoare si mereu in tendinte. Despre cate case au, cate masini au schimbat sau detin, despre hainele firmate, vacantele exotice, telefoanele destepte si tot asa. Pentru unii a fi se confunda cu a avea. Cu cat ai mai mult cu atat esti mai mult, esti cineva, esti valoros, ai un cuvant de spus, esti un model, esti fericit. Insa, oare chiar asa este? Valoarea unui om sta in ce are si cat are? Este un om valoros in sine, pentru ca a stiut sa-si faca un statut pe baza averii acumulate?

Cei care confunda a fi cu a avea se simt valorosi nu prin ceea ce sunt ei, deposedati de bunurile agonisite, ci impreuna cu acestea, ca si cand ar face parte din ei. Ca si cand ceea ce ai iti da valoarea, nu ceea ce esti. Nu conteaza calitatea ta umana, valoarea ta cuantificata in cat de evoluat si dezvoltat esti ca om, conteaza calitatea cuantificata in bunuri. Si daca ar fi sa fie asa, de ce majoritatea acestor oameni atat de valorosi material, nu sunt fericiti? De ce nu se pot ingriji si de sine cu adevarat? De ce investesc numai in ambalaj?

Poate pentru ca au fost invatati de mici ca daca nu ai, nu existi? Ca daca nu detii esti slab, inferior, detestabil? Poate pentru ca li s-a spus ca oricat ai avea nu este de ajuns? Sau sunt copii care nu au avut si acum compenseaza? Sau poate ca sunt atat de neimpliniti sufleteste incat nu vor sa investeasca decat in lucruri care sa le aduca placere dupa placere, de moment. Decat in ceea ce se vede lesne cu ochiul liber.
A avea nu este sinonim cu a fi. A fi nu este ceva perisabil, nu este ceva ce se poate pierde, ceva ce se demodeaza. Esti sau nu esti.

Cei care au sau lupta pentru a avea au si o filosofie de viata care le argumenteaza vanatoarea dupa comori. Multi cred ca averea ii recomanda in orice cursa si sunt de-a dreptul afectati cand pierd desi aveau toate sansele pentru castig. Erau valorosi. Isi permiteau, aveau imaginea potrivita.
Traim vremuri in care daca nu ai, nu esti, de cele mai multe ori, pentru ca aceasta confuzie este intretinuta de societatea in care traim. Pentru a fi trebuie sa ai si cand spun sa ai nu ma refer la tot ce iti trebuie, ci la mult peste tot ce iti trebuie, nu ma refer la a-ti usura viata, ci la a iesi in evidenta, a te face remarcat.

Stim sa facem diferenta intre a avea si a fi? Conteaza? E important sa fii sau sa ai?
Stim sa facem diferenta intre a avea si a avea in exces? Ne face mai fericiti?
Pentru ca pana la urma la aceasta se reduce tot, la fericire, la a fi fericit. In viata cel mai mult este despre fericire, oricat de generic ar suna. A avea mai mult, cat mai mult ne face mai fericiti? Putem sa fim fericiti daca avem? Voi ce credeti? Si va intreb pentru ca personal am vazut oameni care au mult si nu sunt fericiti si oameni care au putin si sunt fericiti. Cu siguranta depinde ce si cat iti doresti, dar daca iti doresti mult si ai mult, de ce nu esti fericit? Oare nu pentru ca a avea nu este sinonim cu a fi? Voi ce credeti?

 
 

Tags: ,

Dezvoltare personala pentru specialisti

Dezvoltarea personala urmareste autocunoasterea, identificarea calitatilor si a defectelor si depasirea sau folosirea in sens pozitiv a celor din urma. Mai mult, dezvoltarea personala ajuta la depasirea anumitor probleme de natura personala care ar putea interfera cu procesul terapeutic.

Grup tinta – psihologi, psihiatri, studenti si masteranzi la psihologie care doresc sa devina consilieri psihologici si psihoterapeuti.

Cursul contine 3 module, reprezentand cele 150 de ore cerute de Colegiul Psihologilor. Intalnirile vor fi saptamanale, 5 ore/intalnire. Pretul este de 3 euro/ora (15 euro/intalnire)

Grupurile se formeaza in Bucuresti.

Formator – Emilia Oprisan, doctor in psihologie, psiholog clinician principal si psihoterapeut atestat de COPSI

Diplomele sunt recunoscute de Colegiul Psihologilor din Romania.

Inscrierile se fac pe mail psihoconsultant@gmail.com

 
 

Tags: , ,

 
%d bloggers like this: