Compatibilitate si compromis

Compatibilitatea nu este un dar cu care ne alegem atunci cand incepem o relatie. Ar fi mult prea simplu si fara niciun farmec. Compatibilitatea, intre doi oameni, intr-o relatie se construieste in timp. Uneori mai greu, alteori mai usor. Prima intrebare care-mi vine in minte este “de ce”? Cu unii parteneri ne potrivim mai bine, cu altii mai putin bine. Cu unii facem mai multe compromisuri, cu altii mai putine. Ma intreb, o relatie in care fac multe compromisuri este o relatie in care pot spune ca sunt compatibil cu celalalt? Cat va dura aceasta relatie? A renunta la tine pentru a fi cu celalalt, inseamna compatibilitate?

Din pacate, multe relatii asa se construiesc, pe compromis. Si tot asa se si sfarsesc.
Este perfect adevarat ca o relatie fara compromisuri nu este intotdeauna posibila. Da, dar cate? Pana unde? Cand este prea mult? Cu siguranta am mai afirmat ca sunt bune doar compromisurile care nu te frusteaza si cu care poti trai pe termen lung. Adevarat! Dar, zecile de compromisuri mici, cu care poti trai, nu te conduc oare in acelasi loc? Nu te trezesti intr-o zi, intrebandu-te “cine sunt eu”? “cine este omul de langa mine”?

Cu siguranta, numarul compromisurilor erodeaza o relatie. Stim ca parintii nostri sunt dovada vie a faptului ca o relatie durabila are la baza si compromisul. Diferenta dintre ei si noi este data de motivatia care statea la baza relatiilor atunci si acum. Atunci relatiile se nasteau pentru a intemeia o familie si pentru “a fi in randul lumii”, acum se nasc din dragoste romantica, si cam atat. Nu vreau sa spun ca atunci oamenii nu se iubeau, departe de mine gandul asta. Ceea ce vreau sa spun este ca nu erau atat de individualisti, traiau cu adevarat pentru un scop comun, pentru familie. Timpurile sunt altele acum, suntem mult mai preocupati de propria fericire, acesta nefiind un lucru rau.

In zilele noastre o relatie presupune un efort pentru a o intretine. In cazurile in care suntem nevoiti sa facem multe compromisuri, efortul este dublu.
Dar sunt si relatii in care cei doi sunt cu adevarat compatibili iar comprimisurile sunt arareori intalnite. Aceea, cred ca este adevarata compatibilitate. Aceea este o relatie intr-adevar functionala, cu putine sanse de a se eroda in timp. Este adevarat ca sunt mai mici sansele sa intalnesti pe cineva cu care sa fii atat de compatibil, intr-o lume atat de mare, dar nu este imposibil.  Pana la urma compatibilitatea inseamna potrivire a celor doi din cat mai multe puncte de vedere si nu ar trebui sa aiba de-a face si cu teama de singuratate, teama de schimbare, complexele de inferioritate etc. Din pacate, multe relatii nepotrivite se nasca si “functioneaza” din motivele enumerate anterior, bazandu-se pe compromis.

Si atunci ma intreb, cat de valabila sau fiabila este o compatibilitate construita cu atatea compromisuri? Oare nu este doar o pacaleala care prelungeste inevitabilul?

 

Gandul zilei

Este de o mie de ori mai bine să fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate.

Jack Penn

 

Cearta-te constructiv!

Desi multe cupluri se feresc sa se certe sau privesc cearta ca fiind inceputul sfarsitului, in realitate nu este chiar asa. Intr-un cuplu, cearta este mijloc de evolutie si apropiere, cu conditia sa respecte o serie de reguli.

Nu jigni!
Indiferent de motivul pentru care va certati, indiferent cat de suparati sau indreptati credeti ca ati fi, sub nicio forma nu il poti jigni pe celalalt. Si aceasta pentru ca nu ai dreptul sa-l jignesti pe celalalt;  pentru ca, in timp, vei reusi sa-l programezi sa se comporte exact conform jignirilor aduse; pentru ca fiecare jignire se sterge foarte greu din mintea celui ponegrit; si pentru ca celalalt nu este asa cum spui tu, ci comportamentul lui te face sa te simti intr-un fel anume, neagreat de tine. Intotdeauna am afirmat ca oamenii nu sunt in totalitate buni sau rai si ca prin comportamentul nostru reusim sa scoatem ce este mai bun sau mai rau din oamenii de langa noi. Asa ca daca cel de langa noi este intr-un fel anume, este si datorita sau din cauza noastra.

Cearta-te aici si acum!
Stii si tu prea bine ca, indiferent ca te afli in mijlocul unei discutii sau ca te certi, ceea ce spui este valabil pentru momentul prezent. Asa ca fereste-te sa folosesti cuvinte mari ca “niciodata” sau “intotdeauna”.
De asemenea nu uita motivul pentru care te certi si nu aduce in discutie ceea ce s-a intamplat luna trecuta sau anul trecut, doar pentru a te descarca, desi nu are legatura cu ceea ce dezbateti acum.
Cearta-te pana termini ce ai de spui si nu pastra pentru mai tarziu diverse intepaturi. Dupa incheierea discutiei poarta-te normal, nu sta bosumflat toata seara si a adoua zi, eventual.

Vorbiti pe rand!
Nu vorbi in acelasi timp cu celalalt pentru ca asa nu veti ajunge la niciu rezultat. Asculta ce are de spus cel din fata ta, apoi rezuma-i ceea ce ai inteles si spune-ti si tu parerea. Asa veti avea o cearta constructiva.

Spalati-va rufele in familie!
Nimic nu este mai neplacut ca o cearta in public. Este neplacut si pentru ceilalti care sunt obligati sa asiste la reprosurile si nemultumirile voastre, nefind deloc interesati de acest lucru dar si pentru voi este de prost gust sa va lamentati in fata altora. Oricat de greu ti-ar fi sa astepti pana acasa pentru a-i spune celuilalt ceea ce ai de spus, crede-ma ca este mai bine asa. Mai mult, asa nu vei reactiona la nervi si te vei mai tempera, pana acasa. Poate nici nu ti se va mai parea ceva atat de grav sau demn de a fi discutat.

Nu scapa controlul!
Cand simtiti ca lucrurile scapa de sub control si tensiunea devine insuportabila este mai bine sa te opresti, altfel situatia poate degenera in ceva mult mai neplacut si puteti ajunge sa va spuneti sau sa facet lucruri, pe care apoi sa le regretati. Asa ca, mai bine faceti o pauza si continuati mai tarziu sau a doua zi, cand sunteti mai calmi si mai putin emotivi. Emotiile negative (furia, mania) ne afecteaza mai mult si mai repede decat cele pozitive.

Un aspect important intr-o cearta este sa nu faci sau sa spui nimic din ceea ce nu ti-ar placea sa faca sau sa spuna interlocutorul tau.

 

Fuga de singuratate

In ultimul timp observ in jurul meu tot mai multe femei afectate de sindromul “fuga de singuratate”. Unele dintre ele raman ancorate in relatii care le fac mai mult rau, in relatii toxice, alaturi de barbati care nu le mai apreciaza si nu le mai ofera afectiunea de care au nevoie. Altele incearca din rasputeri “sa faca rost” de un barbat care sa le stea alaturi, mergand pe principiul “oricare este destul de bun, barbat sa fie”, numai sa nu fie singure.
Nu as vrea sa fiu inteleasa gresit, nici nu le condam pe aceste femei, nici nu incurajez singuratatea. Fiecare isi face propriile alegeri in viata, alegeri pe care si le asuma.

Este adevarat ca suntem construiti pentru a avea pe cineva alaturi. Este adevarat ca oricat de fericite am fi ne simtim goale pe dinauntru daca nu avem o iubire unde sa debarcam, acasa. Avem nevoie de un umar pe care sa plangem, avem nevoie de un suras dimineata si de un “noapte buna” seara. Perfect de acord!
Este adevarat ca suntem, intr-o oarecare masura, conditionati social sa ne casatorim.
Dar la fel de adevarat mai este si faptul ca avem o singura viata si suntem datori sa o traim asa cum vrem. Nu suntem obligati sa traim viata altcuiva, nici pe cea a celui de langa noi, nici viata pe care societatea vrea sa o traim. Nu va recomand sa fiti rebeli ci sa va ganditi de fiecare data la ceea ce va doriti cu adevarat!

Revenind la singuratate, personal consider ca daca am face o analiza a avantajelor si dezavantajelor acestui fapt de viata, si daca am invata sa luam ce este mai bun din ceea ce ni se intampla, cu siguranta, singuratatea nu ar mai fi atat de neagra pe cat pare.

Sunt momente in viata fiecaruia dintre noi cand suntem singuri, ori pentru ca asa am ales, ori pentru ca nu am avut alta alternativa, ori pentru ca am fost abandonati. Indiferent care ar fi motivul, siguratatea poate fi si benefica. Este momentul in care poti dezvolta o relatie unica, pe care este necesar sa o ai tu cu tine, este momentul autocunoasterii, al cresterii si dezvoltarii personale. Afli cine esti, ce iti doresti, unde vrei sa ajungi, cat de departe sau aproape esti de scopul tau si mai ales pe cine vrei sa ai alaturi, pe drumul tau. Pentru ca eu vorbesc despre  singuratatea pe perioada determinata. Daca vreti, singuratatea dintre doua relatii, singuratatea dintre relatia trecuta si viitoarea relatie.

Oricat de grea ar fi aceasta perioada, si este cu adevarat grea, este si foarte necesara. Daca veti plonja intr-o alta relatie, la scurt timp dupa ce abia ati incheiat una, cea din urma va fi sortita esecului. Acesta este momentul redescoperirii, al reintalnirii cu voi, cea de acum, cu nevoile, dorintele, visele de acum, nu de acum cativa ani, nu cele preluate de la fostul partener.

Mai mult de atat, acceptarea acestei perioade, ca facand parte din viata,  conduce la o maturitate emotionala care-si va spune cuvantul in alegerea partenerului potrivit, alaturi de care puteti avea o relatie sanatoasa. O relatie sanatoasa presupune si independenta si libertate. O femeie care nu poate trai singura, care devine dependenta de fiecare partener, nu va putea sa-i ofere acestuia nici libertatea, nici independenta de care orice om are nevoie, chiar si femeia.

Un avantaj major al acestei perioade este ca ne “obliga” sa invatam sa traim singure, sa luam decizii singure, sa alegem singure, sa ne asumam ceea ce am decis si sa ne trezim in fiecare dimineata doar pentru noi. Toate acestea vor deveni atuul nostru  in viitoarea relatie.