RSS

Tag Archives: iubire

Iubirea TREBUIE să fie necondiționată

Este început de decembrie și cred ca ar fi potrivit să vă vorbesc despre iubirea necondiționată. Știu că este tare greu să iubești neconditionat, să nu ai așteptări, dezamăgiri, să te bucuri doar pentru ca iubești. Orice ar fi.
Teoretic vorbim despre iubire necondiționată în relații dar cred că aceasta e cel mai greu de oferit. Chiar dacă in cuvinte sună frumos.

Însă nu despre relațiile amoroase vreau să vă vorbesc ci despre un altfel de amor. Cel părintesc. Iubirea părinților față de propriul copil. Aceasta chiar TREBUIE să fie necondiționată.
Eu spun mereu ca pe lumea asta nimic nu trebuie făcut musai. Însă această iubire chiar trebuie, musai, să fie absolut necondiționată.

Copiii au nevoie de iubirea părinților pentru a crește frumos și pentru a deveni adulți sănătoși. Nu doar sănătatea fizică este importantă ci și cea emoțională. Pentru că cele două se influențează una pe alta.
Sunt părinți care consideră ca dacă copilul e hrănit, îmbrăcat și apărat de pericole, asta-i tot ce-i trebuie. Dar despre nevoile emoționale nu pomenește nimeni. Și nici despre traumele pe care un copil le trăiește din vina părinților.
Pe vremea când eram eu copil nu exista acces la informație și se părinții ne creșteau cum fuseseră crescuți și ei. Dar acum, cu atâtea cărți, situri, conferințe, ateliere etc, ce scuză au mamele care încă nu-si iubesc necondiționat copiii?

Un copil trebuie iubit pentru ceea ce este el, o ființă umană. Pentru că există și face parte din viața noastră.
Nu îl iubim pentru ca este frumos, deștept, cuminte, ascultător.
Cand nu mai e cuminte, nu-l mai iubim?
Când nu ia note bune, când spune ce nu ne convine, când face boacăne, când nu ascultă, când ni se împotrivește atunci nu îl mai iubim?
Unii părinți așa dau impresia. Și vedem asta din felul în care își pun la punct copilul, din felul în care-i vorbesc. Copilul lor se simte iubit atata vreme cât se poartă într-un anume fel. Altfel robinetul de iubire se închide. Se va deschide când copilul va merita.
Aveți idee cât doare să vi se spună că nu meritați ceva ce vă doriți? Sau ca nu meritați nimic? Sau și mai cumplit, că nu meritați să fiți iubiți decât dacă va purtați intr-un anume fel?
Voi sunteți adulți și știu că v-ar durea să vi se vorbească așa. Poate nici n-ati permite. Însă unui copil de ce îi vorbiți așa?
Credeți oare ca faptul că i-ati dat viață vă dă acest drept?

Sunt părinți care-si iubesc copilul atata vreme cât acesta le urmează visul. Vis pe care ei nu și l-au putut urma. Sunt puțini copiii care au aceeași pasiune și același vis, cei mai mulți urmează un vis care nu este al lor (deși ei asa cred). Dar o fac pentru ca așa se simt iubiți.
Alți părinți au așteptări imense comparativ cu potențialul copilului.

Dragi părinți, nu vă mai jigniți copiii, nu-i mai umiliți și nu le mai spuneți că nu sunt buni de nimic. Nu așa îi veți motiva (unii părinți chiar cred asta).
În felul acesta îi veți ajuta să eșueze in viață. Si-apoi adulți nerealizati fiind, tot voi veți afirma că erați convinși că nu se va alege nimic de ei. Pai, dragii mei, și din vina voastră s-a ajuns aici.
Un copil căruia îi repeți că nu merită nimic și că nu va face nimic în viață, fie va face tot posibilul sa-ti demonstreze că ai dreptate, fie că te înșeli. Dar in cel de-al doilea caz, copilul tău nu va fi niciodată un adult mulțumit și va vrea mereu mai mult și mai mult. Poate că va obține mai mult dar va fi mai puțin fericit. Își va alege parteneri nemulțumiți cărora va încerca din răsputeri să le câștige dragostea.

Nu le spuneți fetelor voastre că sunt urâte “ca să nu li se urce frumusețea la cap și să o ia razna” pentru că vor fi topite după primul băiat care le va spune că sunt frumoase. Și prima dragoste nu este întotdeauna si cea frumoasa, mai ales când nu ști sa faci alegeri.

Nu vă loviți copiii pentru că vor crește și vor lovi la rândul lor sau vor accepta să fie loviți.

Nu le vorbiți urât și nu-i jigniți pentru că vor accepta și de la alții același tratament când vor crește. Și ce-i mai rau, pentru că le veți fractura stima de sine și încrederea de care au atâta nevoie in viață.

Nu îi certati si nu ii pedepsiți când greșesc pentru că vor fi temători și nu vor mai încerca lucruri noi. Mai bine stați de vorbă și explicati-le unde au greșit. Nu îi învățați să le fie teamă de voi. Teama nu este iubire!

Nu îi umiliți in public pentru că și ei au sentimente ca și voi. Și pe ei ii doare. Ați încercat vreodată să vă puneți în locul lor? Credeți-ma ca dacă ati face-o v-ati purta altfel cu ei. Sau cel putin așa sper.

Nu îi comparați cu alți copii! V-ati gândit vreodată cum ar fi ca partenerul să vă spună că vecina de vis a vis e mai îngrijită și mai aranjată și ca ar trebui să o luați drept exemplu? Sau să vă spună soția ca x-ulescu câștigă mai bine si ca i-ar fi plăcut si ei un soț așa?
Ce ați simți?
Același lucru simte și un copilul caruia părinții îi dau drept exemplu alți copii mai “buni” decât el. Când faceți afirmații usturătoare încercați sa le simțiți pe propria piele mai întâi.

Când crește copilul și devine adult, și nu are viață pe care orice părinte și-o dorește pentru copilul său, părinții se lamentează spunând că odrasla lor nu are noroc. Nu, dragii mei, nu e vorba de noroc. E vorba despre felul în care l-ati iubit, condiționat, și l-ati învățat că nu merită nimic și nu e bun de nimic. Acum primește de la viață exact ce i-ati urat zi de zi. Nicio acțiune negativă asupra copilului vostru nu rămâne fără efecte. Negative, din nefericire.

Ar mai fi multe de spus, dar momentan mă opresc aici.
Dragi părinți, nu uitați niciodată că un copil nu are nevoie de haine de firmă și jucării scumpe. El are nevoie disperată ca voi să îl iubiți orice ar fi, necondiționat, toată viața. Să îl acceptați așa cum este, chiar dacă nu este mereu pe placul vostru să îl iertați când greșește, să îl ascultați când are ceva de spus și să înțelegeți că are sentimente exact ca orice altă ființă umană. Și nu uitați că această parte din voi nu este o extensie a voastră, ci o ființă separată, diferită de voi.
Iubiti-va necondiționat copiii și ei vor fi părinți mai buni la randul lor!

 

Tags: , ,

O iubire ca in filme

Filmele de dragoste au fost intotdeauna in topul preferintele femeilor. Cele siropoase, pline de incarcatura emotionala sau acele adevarate drame sentimentale. Fie ca au sau nu final fericit, un lucru e clar, femeilor le plac filmele de dragoste. Viseaza si ele la o poveste de iubire decupata dintr-un film, o poveste pe care cineva sa o puna in scena pentru ele, iar rolul principal sa le pice manusa.
De multe ori, femeile se transforma in regizori iscusiti care pun in scena vietii lor o poveste de dragoste aidoma celei pe care, candva acestea au urmarit-o cu sufletul la gura, la cinema. Si exact ca in filmul preferat, ea asteapta actorul potrivit de care se va indragosti si va trai o iubire imposibila sau plina de incercari, careia, la fel ca eroina principala din film, ea trebuie sa le faca fata. Pentru ca asa este iubirea. Te solicita, te incearca, iti pune bete in roate si tu trebuie sa ii faci fata. pentru ca a iubi inseamna a suferi, nu? O astfel de femeie traieste cu convingerea ca cu cat e mai incercata dragostea pe care ea o traieste, cu cat este mai imposibila cu atat este mai speciala. Cat adevar si cata eroare este in aceasta convingere?
Povestile de dragoste din filme transmit un mesaj eronat celor care nu inteleg ca un film e doar un film. Un film este precum o creatie vestimentara extravaganta, nu o poti purta in viata de toate zilele. Un film este o poveste, iar dintr-o poveste extragem morala. Nu intotdeauna morala filmului este si morala pe care cinefila o va extrage.
Multe femei inteleg din filme ca iubirea inseamna suferinta, inseama multa munca, multe sacrificii. Sau inteleg ca trebuie sa faci ceva deosebit pentru a fi remarcata si iubita. Sau inteleg ca numai dupa multa suferinta si un trai greu, urmeaza rasplata, o viata minunta langa un barbat minunat. Inteleg ca barbatii ghicesc dorinte daca sunt aceia care ne sunt predestinati. Inteleg ca daca iubesti trebuie sa te sacrifici si sa accepti orice pentru omul iubit, pentru ca aceasta este dragostea. Mai inteleg ca timpul sta in loc, ca oamenii se schimba usor sau nu se schimba niciodata. Dar cel mai adesea, femeile inteleg eronat iubirea din filme. Si tanjesc dupa ea, asa cum este ilustrata acolo. Si asteapta un barbat perfect, la fel ca actorul acela frumos, mereu intelegator, pasional, fidel, bogat, perfect.
Are de-a face realitatea cu iubirea din filme? Ce fel de iubire promoveaza un film?
Nu ma intelegeti gresit, imi plac filmele foarte mult, mai ales cele de dragoste. De aceea si scriu acest articol pentru ca am intalnit situatii in care tinerele fete inteleg eronat iubirea, crezand ca este cea din filme, inteleg ca iubirea inseamna dependenta, panica, disperare, suferinta, agonie, durere fizica. Aceasta este dependenta emotionala nu iubire, dar despre aceasta am sa va povestesc intr-un articol viitor.
Pana atunci, as vrea sa-mi spuneti, voi ce credeti despre o iubire ca in filme?

 

Tags: , , , , ,

Gandul zilei

Daca ar trebui sa scriu o carte de morala, primele 99 de pagini le-as lasa goale si pe a o suta as scrie: Exista o singura datorie. Aceea de a iubi.

Albert Camus

 
1 Comment

Posted by on 29 October 2009 in Gandul zilei

 

Tags: , , , , ,

Cele 28 de Legi Universale ale Succesului – Peter Arnold

failure-success1. Legea dragostei. Iubeste pe toata lumea ca pe tine insuti. Toate celelalte legi i se subordoneaza acesteia si nu intra in contradictie cu ea. Este o regula biblica. Se aplica la tot ceea ce facem ca indivizi, familii, oameni de afaceri, organizatii, tari. Are o bogatie/valoare universala.
2. Legea cauza-efect. Exista o ordine universala. Nimic nu este accidental. Totul se intampla cu un motiv. Pentru fiecare efect exista o cauza sau un set de cauze.
3. Legea gandirii. Gandurile se materializeaza. Noi devenim ceea ce gandim.
4. Legea echivalentei mintale. Pentru a avea succes intr-un domeniu, trebuie sa avem o imagine clara a acelui succes in mintea noastra, o imagine mintala a ideii noastre de succes, o viziune.
5. Legea corespondentei. Viata noastra exterioara este o oglinda a celei
interioare. Exista o corespondenta directa intre experientele si gandurile noatre pe de o parte si atitudinea noastra, pe de alta parte.
6. Legea credintei. Orice credem cu adevarat devine realitate (inclusiv credinta noastra ca meritam succesul).
7. Legea valorii. Ceea ce credem si apreciem cu adevarat se reflecta in ceea ce facem, chiar daca poate cuvintele noastre sugereaza altceva.
8. Legea motivatiei. Tot ceea ce facem este declansat de dorintele noastre interioare, nevoi si instincte, multe dintre ele venind din subconstient.
9. Legea activitatii subconstiente. Subconstientul nostru ne avertizeaza despre lucrurile din jur, in concordanta cu dorintele si grijile noastre cele mai puternice.
10. Legea expectantei. Ceea ce preconizam cu incredere ca se ve intampla, chiar se va materializa.
11. Legea concentrarii. Indiferent asupra a ce ne concentram si ne gandim in mod repetat, devine din ce in ce mai mult o parte a vietii noastre interioare.
12. Legea obisnuintei. Aproape tot ce facem este automat, rodul unui obicei. Obisnuintele care ne indeparteaza de telurile noastre trebuie schimbate.
13. Legea atractiei. Suntem cu totii niste magneti vii. Atragem oameni, intamplari si imprejurari care se armonizeaza cu gandurile noastre dominante.
14. Legea alegerii. Suntem liberi sa alegem ceea ce gandim si in consecinta suntem liberi sa alegem toate celelelte parti ale vietii noastre.
15. Legea optimismului. O atitudine mentala pozitiva ce merge mana in mana cu succesul si fericirea. Optimismul ne face placuti si vioi,  mai susceptibili de a reusi.
16. Legea schimbarii. Totul se schimba, nimic nu este fix. Daca nu profitam de schimbare vom deveni victimele ei.
17. Legea controlului. Avem parere buna despre noi insine datorita faptului ca simtim ca ne controlam propria viata.
18. Legea responsabilitatii. Suntem pe deplin responsabili de ceea ce suntem, ceea ce avem, ceea ce devenim, si tot ceea ce reusim.
19. Legea compensatiei. Cu ceea ce contribuim sau investim, aceea vom obtine. Intotdeauna vom fi recompensati pe deplin pentru ceea ce facem.
20. Legea serviciilor. Recompensa noastra va fi direct proportionala cu valoarea serviciilor aduse celorlalti (sau, cum se spune, fii un stapan cu inima unui servitor).
21. Legea efortului aplicat. Toate lucrurile sunt sensibile la efort. De fapt, cu cat muncim mai mult, cu atat devenim mai “norocosi”.
22. Legea supra-compensatiei. Trebuie ca intotdeauna sa “investim” mai mult decat obtinem; altfel nu vom obtine niciodata mai mult decat avem in acest moment.Trebuie sa facem mai mult pentru ceea ce suntem “platiti” pentru ca in timp sa fim rasplatiti cu mai mult pentru ceea ce facem. Principiul “ofera mai intai pentru a primi mai tarziu”.
23. Legea “pregatirii”. Performanta vine in urma unei pregatiri intense.
Adevaratii profesionisti investesc mai mult timp decat altii in pregatire.
24. Legea eficientei fortate. Pe masura ce actionam devenim mai eficienti. Niciodata nu avem timp sa le facem pe toate, dar avem suficient timp sa facem lucrurile cu adevarat importante.
25. Legea deciziei. Orice salt inainte isi are radacina intr-o decizie hotarata de a actiona. Si daca o facem cu indrazneala, vom avea de partea noastra un sprijin nebanuit/neasteptat.
26. Legea creativitatii. Orice progres incepe cu o idee in mintea cuiva. Tot ceea ce mintea noastra poate concepe actiona. Inflexibilitatea te poate face sa ratezi oportunitati.
28. Legea perseverentei. Abilitatea noastra de a persevera, in ciuda obstacolelor si a dezamagirilor, denota incredere in noi insine. Perseverenta este “o calitate de fier” in drumul spre succes.

Peter Arnold

 
2 Comments

Posted by on 26 August 2009 in Gandul zilei

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Gandurile unui copil

young child playing – Nu mă răsfăţa. Ştiu bine că nu mi se cuvine tot ceea ce cer. Dar te încerc totuşi!
– Nu-ţi fie teamă să fii ferm cu mine. Eu prefer aşa. Acest lucru mă aşază la locul meu.
– Nu folosi forţa cu mine. Aceasta mă obişnuieşte cu ideea că numai puterea contează. Voi răspunde mult mai bine dacă sunt condus.
– Nu fi inconsecvent. Aceasta mă pune în încurcătură şi mă face să scap nepedepsit, indiferent ce fac.
– Nu-mi face promisiuni. S-ar putea să nu le poţi ţine iar eu să-mi pierd încrederea în tine.
– Nu răspunde provocărilor mele atunci când spun sau fac lucruri care te supără. Voi încerca atunci să ies victorios de fiecare dată.
– Nu te supăra prea tare când îţi spun „te urăsc”. Nu cred ce spun, dar vreau să tefac să-ţi pară rău pentru ceea ce mi-ai făcut.
– Nu mă face să mă simt mai mic decât sunt. Voi încerca să-ţi demonstrez contrariul purtându-mă ca o persoană „importantă”.
– Nu face nimic în locul meu, din ceea ce aş putea să fac singur. Acest lucru mă face să mă simt „mic” şi voi continua să te folosesc în serviciul meu.
– Nu-mi menaja „relele obiceiuri” , acordă-mi cât mai multă atenţie. Altfel nu faci decât să mă încurajezi să le continui.
– Nu mă corecta în public. Voi fi mult mai sensibil dacă-mi vei vorbi blând între patru ochi.
– Nu încerca să discuţi comportamentul meu în febra conflictului. Din anumite motive, auzul meu nu este foarte bun în acel moment, iar comportarea mea şi mai slabă.
– Nu-mi ţine predici. Vei fi surprins să constaţi cât de bine ştiu ce e bine şi ce e rău.
– Nu mă cicăli. Dacă o faci, va trebui să mă protejez prin a părea surd.
– Nu mă pedepsi prea tare. Mă sperii uşor şi atunci spun minciuni.
– Nu uita că mie îmi place să experimentez. Învăţ din aceasta, deci te rog să te obişnuieşti. Nu mă feri de consecinţe, trebuie să învăţ din experienţă.
– Nu încerca să arăţi că eşti perfect sau infailibil. Mă faci să simt că nu voi putea să te ajung niciodată.
– Nu te teme că petrecem prea puţin timp împreună. Ceea ce contează este cum îl petrecem.
– Poartă-te cu mine cum te porţi cu prietenii tăi, atunci voi deveni şi eu prietenul tău…..te iubesc foarte mult, să nu uiţi asta niciodată….

Copilul tău

 
 

Tags: , , , , , , , , , , , ,

Reteta pentru fericire

Asezati-va confortabil, pregatiti ceva de scris si o hartie, pentru ca urmeaza sa va prezint reteta fericirii. Ar trebui sa incepem cu ingredientele si cantitatile necesare din fiecare ingredient, nu?  Ma intreb, si poate va intrebati si voi, sa fie oare fericirea compromisa daca scapam prea mult sau adaugam prea putin dintr-un ingredient?!?
Din pacate, sau din fericire, am glumit… nu am cum sa va prezinta reteta pentru fericire, pentru ca nu exista asa ceva.
Fiecare om este dator fata de sine si apoi fata de cei din jurul sau sa se ingrijeasca de propria fericire. Nu cred ca nu ati auzit doar o data, in jurul vostru ca “x situatie sau x persoana ma face atata de nefericit/a” Sa fie oare posibil?
Daca fericirea este o datorie si o responsabilitate proprie, sa aiba oare cineva puterea sa ne-o influenteze? Cu siguranta va ganditi ca sunt situatii neplacute in viata, pe care nu le putem controla si astfel ajungem sa fim nefericiti. Cu siguranta aveti dreptate, dar numai pana la jumatate, pentru ca este corect faptul ca uneori nu pot controla in totalitate ceea ce mi se intampla, dar pot controla felul in care aceste evenimente, aspecte ale vietii,  ma vor face sa ma simt. Eu aleg cum sa va simt in fata lor. Le pot vedea ca fiind provocari, oportunitati sa aflu ceva despre mine sau sa ma dezvolt, sau le pot vedea ca fiind adevarate tragedii.
De foarte multe ori, in special femeile asteapta fericirea ca si cand ar fi o piatra pretioasa de care doar bogatii ar avea parte sau care ar putea fi procurata de la magazinul de fericire, unde au acces in special barbatii. Astfel se intampla ca unele femei sa creada ca nefericirea lor se va sfarsi in momentul in care un EL va veni cu fericirea si le va salva. Nimic mai neadevarat. Daca vrem sa fim fericite, avem aceasta putere si cu si fara EL. Daca singure nu ne ingrijim de fericirea noastra, oare prin ce miracol vom deveni fericite atunci cand il vom intalni pe EL? Daca asteptam fericirea fara a fi fericite, oare cum o vom recunoaste atunci cand va veni? Avem un tipar prin care o trecem?
Apoi, este un act egoist sa te astepti ca altcineva sa se preocupe de fericirea ta. Este o responsabilitate ce-ti apartie. La prima vedere ar parea ca este greu sa fim fericiti si totusi nu-i asa.  Unii dintre noi ar putea enumera o sumedenie de lipsuri care ii impiedica sa fie fericiti si cu toate acestea sunt oameni care nu au mare lucru si sunt fericiti.  Si nu pentru ca acei oameni nu-si doresc decat putin de la viata, ci pentru ca au inteles ca viata este un lung sir de dorinte si niciodata nu traim senzatia de plin, senzatia aceea ca ar fi de ajuns cat si ce avem; sau pentru ca daca vrei sa fi fericit acum o poti face, nimic nu te impiedica; daca vrei sa te cramponezi de ceea ce te impiedica, la fel de bine, poti fi nefericit.
Sau poate pentru ca acei oameni au inteles ca fericirea este construita din momente care iti taie respiratia (si nu putem trai cu respiratia taiata continuu) sau pentru ca au invatat sa fie recunoscatori pentru ceea ce au (acesta fiind unul dintre secretele abundentei) si traiesc prezentul fara a se mai lamenta de ceea ce este posibil sa le lipseasca acum sau in viitor.
Tu cum vrei sa traiesti?

 

Tags: , , , , , , ,

Gandul zilei

Nu e de ajuns sa ii spun te iubesc
daca nu pot primi toata aceasta
dragoste in mine,

Nu e de ajuns sa vreau sa fiu iubit
daca relatia mea nu este in acord
cu darul iubirii primite.

Nu e de ajuns sa imi exprim dorintele,
trebuie de asemenea
sa accept sa nu le impun.

Nu e de ajuns ca ea sa-mi spuna dorintele ei,
daca nu stiu sa le primesc
sau sa le amplific.

Nu e de ajuns sa o las sa creada
ca vreau o relatie de cuplu
cand eu imi doresc doar sa ne intalnim.

Nu e de ajuns sa raspund asteptarilor ei
daca nu stiu sa le exprim pe ale mele.

Nu e de ajuns sa o las sa creada
ca ma poate iubi,
daca mie mi-e teama de iubire
sau mi-e frica sa devin dependent.

Nu e de ajuns sa ma las iubit
daca nu sunt sigur de propriile mele sentimente.

Jacques Salome

 
Leave a comment

Posted by on 23 April 2009 in Gandul zilei

 

Tags: , ,

 
%d bloggers like this: