Daca ati decis ca nu mai aveti resurse sa mergeti mai departe si considerati ca divortul este singura optiune, sunteti datori sa-l informati si pe cel mic asigurandu-l ca, in ciuda faptului ca veti divorta, veti ramane in continuare parintii lui si il veti iubi la fel de mult. Pentru ca modul in care copilul afla despre divortul parintilor sai ii poate influenta dezvoltarea pe mai departe, este indicat ca ambii parinti sa fie de fata la discutie. Este bine sa va feriti sa dati prea multe explicatii copilului cu privire la motivele divortului, cu atat mai putin sa incepeti sa va invinuiti reciroc.
In general, copiii simt ca lucrurile nu merg bine intre parintii sai cu mult inainte ca acestia sa-i spuna copilului ca vor divorta. De foarte multe ori, copiii se considera raspunzatori pentru separarea parintilor si incearca tot soiul de tertipuri pentru a-i aduce din nou impreuna. De aceea este foarte important sa-i asigurati ca nu este vina lor si ca orice ar incerca sa faca decizia luata cu privire la divort nu se va modifica.
Se intampla frecvent sa aveti momente de indoiala cu privire la decizia luata, de aceea este foarte important sa nu le verbalizati sau sa le manifestati in prezenta copilului pentru ca acest fapt nu va face decat sa intareasca negarea divortului de catre copil.
Chiar daca partenerul de viata v-a ranit sau v-a dezamagit foarte tare nu-l vorbiti niciodata de rau in fata copilului si aveti grija ca nici ceilalti din jurul copilului sa nu faca acest lucru.
De asemenea oricat de bune ar fi intentiile voastre, nu folositi niciodata copilul pe post de moneda de schimb in cazul unui partaj.
Timpul petrecut de copil cu fiecare dintre parinti ar trebui sa fie relativ egal, de aceea este bine sa va ganditi la o custodie comuna in care copilul sa aiba acces la toti bunicii si la toate rudele si sa simta cat mai putin consecintele faptului ca parintii lui nu mai sunt un cuplu.
Pe toata perioada divortului este indicat sa-i raspundeti copilului la toate intrebarile pe care vi le adreseaza, incercand sa-i explicati cat mai pe intelesul lui ceea ce se intampla; este bine sa-l incurajati sa exprime liber ceea ce simte si ceea ce crede despre ce se intampla si nu incercati sa impovarati copilul cu ceea ce simtiti voi. Copiii fac fata mult mai bine acestui proces atunci cand sunt implicati, informati si consultati (in limitele adecvate varstei lor) cu privire la tot ce se intampla. In toata aceasta perioada incercati sa acordati prioritate nevoilor copilului si ajutati-l sa treaca prin aceasta experienta intr-un mod cat mai putin traumatizant.