Doar o calatorie

Viata e ca o cursa intr-un carusel, iar cand urci crezi ca e reala pentru ca intr-atat de puternice sunt mintile noastre. Cursa o ia in sus si-n jos, se invarteste, este palpitanta si iti da emotii si este foarte viu colorata si foarte zgomotoasa si este distractiva … pentru o vreme.
Unii se dau de mult timp si incep sa se intrebe … asta e realitatea sau e doar o cursa?
Iar altii si-au amintit si se intorc la noi si ne spun:
– Hei, nu-ti fa griji! Niciodata sa nu va fie teama, pentru ca asta e doar o cursa intr-un carusel!
Dar noi i-am omorat pe acesi oameni!
-Fa-l sa taca din gura! Am investit mult in cursa asta! Fa-l sa taca din gura!
– Uitati-va la mine ce ingrijorat sunt… Uitati-va ce cont mare am in banca… Uitati-va la familia mea …
Asta TREBUIE sa fie REAL!

E doar o calatorie. Dar mereu i-am omorat pe cei buni care au incercat sa ne spuna asta, ati observant? Sa ii lasam pe demoni sa umble de nebuni… Dar nu conteaza… pentru ca e doar o cursa intr-un carusel… si o putem schimba oricand dorim. Este doar o alegere, fara nici un efort, fara munca, fara o slujba, fara a face economii. Este o alegere chiar acum! Intre frica … si iubire

autor Bill Hicks                                                                                                              Poveste preluata de aici

 

Tu esti singurul tap ispasitor!

Ne vrem intotdeauna curati, perfecti, fara greseala, fara eroare. Si totusi a gresi e omenesc. Omul este supus greselii, spunea Seneca. Cu toate acestea, intotdeauna avem un argument pentru ceea ce merge prost, niciodata  nu suntem de vina, in totalitate. Mereu exista un tap ispasitor. Invariabil folosim sau intalnim aceleasi scuze, acelasi argument.
“Da, am gresit, dar…..” sau “Da, am gresit, dar am facut-o pentru ca …” sau “Nu aveam o alta solutie”. Toate aceste argumente subliniaza existenta tapului ispasitor. Nu noi suntem de vina, evident! Noi nu am vrut dar am fost “obligati”, sau constransi de imprejurari, sau provocati, sau… lista poate fi foarte lunga.
Evident ca este eliberator sentimentul pe care ti-l da posibilitatea de a da vina pe cineva. Pentru orice. Pentru jobul pe care il urasti, pentru lipsa banilor, pentru deceptiile in iubire, pentru minciuni, pentru orice esec, pentru orice nu merge bine.  Mereu exista un tap ispasitor si acela nu esti niciodata tu. 

Imi pare rau ca va trebui sa spulber visul acelor care inca mai cred in acest mit. Adevarul este ca nu este nimeni de vina pentru ceea ce ti se intampla. Degeaba cauti un tap ispasitor. Tu esti acela! Doar tu! Pentru ca tu esti responsabil pentru tot ceea ce ti se intampla, pentru tot ceea ce experientezi, atat bun cat si rau. Tu le atragi. De unele dintre aceste experiente ai nevoie, pentru a invatatii lectiile vietii, iar pe altele le atragi, tocmai pentru ca nu ti le doresti. Suna paradoxal, nu? Stiu, dar asta e adevarul.

De-a lungul timpului am observat ca atunci cand ceri cuiva sa vorbeasca despre sine, acesta incepe cu defectele, cu ceea ce este rau sau cred ei ca este rau, cu ceea ce nu-i place. Daca ii intrebi pe oameni ce vor, multi incep sa-ti spuna ce nu vor. Sunt putini cei care vorbesc despre sine sau despre cevor de la viata  in termeni pozitivi. Cei mai multi se concentreaza pe ce nu sunt, pe ce nu au, pe ce nu reusesc. Se spune ca acolo unde iti este atentia, acolo iti este si energia. Daca atentia ta este pe defecte, pe lipsuri, pe esecuri (peste care nu vrei sa treci), pe kilogramele in plus, pe deceptii,  pe infidelitate, pe minciuna etc, evident ca acolo iti este energia. Asta cauti, asta atragi, asta iti doresti. Intotdeauna primim ceea ce ne dorim. Nu aceasta este partea grea. Daca vrei poti! 
Realitatea ne arata ca mai greu decat sa primesti este sa ai grija ce iti doresti, ce atragi. Concentrandu-te la ceea ce nu vrei, acolo iti este energia, acolo iti este atentia, acolo este ceea ce atragi.

Asa ca tu esti responsabil pentru ceea ce traiesti, pentru ceea ce ti se intampla! Si daca cauti un tap ispasitor, iti pierzi timpul pentru ca singurul tap ispasitor esti tu! Tu esti responsabil pentru viata pe care ai ales sa o traiesti, fie ca este buna sau rea. Intotdeauna exista posibilitatea de a face alegeri, nu doua trei, exista o infinitate de alegeri. Si esti responsabil pentru alegerea facuta, asa cum esti si singurul tap ispasitor, daca lucrurile nu ies asa cum ai fi vrut tu.
Ai grija unde iti este atentia, pentru ca asta vei atrage! Ai grija ce-ti doresti si ce nu-ti doresti pentru ca aceasta vei atrage!

 

Gandul zilei

De foarte multe ori prin modificarea inconstienta a comportamentului sau prin fortarea naturaletii acestuia, raspundem intrebarilor neadresate, inca.

 

Iluzia adevarului

Si daca tot am vorbit despre minciuna, poate ca nu ar strica sa vorbim si despre adevar. Care adevar? Oare exista adevar absolut? Sau fiecare crede in adevarul lui? Adevarul pare a fi opusul minciunii. Pare sau este? Mai mult, adevarul este oglindirea fidela a realitatii. A carei realitati?  
Cred ca ar fi necesar sa precizez ca nu ma refer la adevarul general valabil, absolut, desi si in aceasta privinta ar fi multe de discutat. Ma refer la adevarul real. Prin “real” inteleg opusul iluzoriului. Real este ceva ce exista atat in relatia cu individul, care considera acel aspect real, dar exista si independent de acel individ. Cu alte cuvinte ce este real pentru mine ar trebui sa fie la fel de real si pentru tine. Adevarul meu ar trebui sa fie si adevarul tau, fara ca tu sa ai ceva de obiectat.
In schimb, adevarul iluzoriu este doar adevarul meu. Adevar in privinta caruia tu ai avea multe sau putine de obiectat. Stim ca fiecare individ trece informatia primita din exterior (vorbe, fapte, evenimente etc.) prin propriul filtru de experiente si convingeri si astfel este foarte posibil ca doi indivizi cu trecut si convingeri diferite, sa primeasca aceeasi informatie dar sa ajunga la concluzii diferite.  Fiecare dintre ei este absolut convins de adevarul sau. Are si argumente solide.  Si atunci, care este adevarul?
   
Consideram adevar ceea ce se potriveste convingerilor noastre. Ceea ce reusim sa procesam prin intermediul constiintei noastre. Insa asa cum afirma si Tor Norretranderes in cartea sa “Iluzia utilizatorului”, constiinta noastra este doar o interfata iluzorie intre noi si realitate. In fiecare secunda informatia pe care constiinta reuseste sa o proceseze prin intermediul celor 5 simturi, reprezinta o foarte mica parte din informatia cu care luam contact. Asa se face ca partea constienta primeste si gestioneaza mult mai putina informatie decat partea inconstienta, parte pe care o ignoram total.   
Adevarul reprezinta realitatea pe care alegem sa o vedem in acel moment, realitate ce reuseste sa se muleze perfect sau aproape perfect pe nevoile si asteptarile noastre, din acel moment. Insa, de cele mai multe ori, al saselea simt – intuitia, ne furnizeaza informatii care sugereaza ca ar fi mai mult de atat. Insa daca nevoile noastre din acel moment sunt satisfacute cu “adevarul” tocmai aflat, nu avem nici curajul, nici nevoia de a merge mai departe, de a verifica sau de a afla mai mult, poate adevarul adevarat. Cu siguranta stiti despre ce vorbesc. De cate ori nu ati ajuns la un adevar personal construit din singurele informatiile pe care le-ati adunat? Si asta fara a mai verifica sursa? Sau fara sa verificati realmente sursa. De ce? Poate de teama ca s-ar putea sa fiti bulversati, contrazisi, tulburati, sau poate, cum am afirmat mai sus, pentru ca acela era adevarul pe care il cautati, de care aveati nevoie.
Mintea vede doar ceea ce vrea sa vada. Extrage din realitate numai acele informatii care ar putea sa intareasca scenariul pe care ego-ul nostru l-a construit.
Tu ce crezi? Adevarul pe care cu multa aroganta sustii ca il detii, este un adevar iluzoriu sau este si adevarul meu? Ai curaj sa verifici?

 

Mitomanii – regizorii din viata de zi cu zi

In articolul precedent vorbeam despre minciuna si spuneam ca toti oamenii mint. Mai mult, cercetari efectuate in SUA arata ca americanii spun in medie, doua minciuni pe zi. Dar din punctul acesta de vedere, al minciunilor, exista o diferenta intre mincinosul ocazional si mincinosul cronic.
Vorbim despre mitomanie cand avem de-a face cu mincinosul cronic. Mitomania este o afectiune caracterizata prin tendinta patologica de a minti permanent, fara a constientiza acest lucru.
Despre mitomanie s-a vorbit prima data in anul 1905 de catre psihiatrul Ferdinand Dupre, care distingea patru tipuri de mitomani.

Maligna – mitomanul are un complex de inferioritate ce se cere compensat
Vanitoasa – mitomanul doreste sa se puna in valoare cu orice pret si fara sa aiba limite
Nomada – mitomanul fuge cu orice pret de realitate si-si construieste o lume imaginara
Perversa – mitomanul are ca scop obtinerea de avantaje, inselandu-le increderea celorlati 

Psihiatrul Dupre afirma ca mitomanul pervers este cel mai periculos pentru ca este un escroc. Termenul “mitomanie” se compune din mythos=legenda si manie=manie. Aceasta s-ar traduce prin mania de a inventa legende, povesti, de a construi o lume imaginara, ireala, pe care protagonistul o percepe foarte reala. Mitomanul nu are intentia de a-i insela pe cei din jurul sau, pentru ca el crede in ceea ce spune.

Mitomania este frecvent intalnita in randul copiilor si in randul adolescentilor, care inventeaza povesti pentru a modifica realitatea si pentru a fi pe placul anturajului. Insa aceasta afectiune poate aparea si la varsta adulta, fapt ce se traduce printr-o tulburare comportamentala grava.  
De cele mai multe ori mitomania survine in urma unui soc emotional (concediere, pierderea cuiva drag, faliment, esec profesional etc) peste care mitomanul nu a putut sa treaca. Astfel el si-a construit o lume imaginara, o alta viata, reusind astfel sa-si diminueze suferinta, facand-o mai suportabila. Mitomanul spre deosebire de mincinosul obisnuit, minte pentru a trai. Minte pentru a se simti in siguranta. Sunt si psihologi care sustin ca mitomania ar fi determinata de un defect neurologic, afectarea lobilor frontali ai creierului ce au rol de a cenzura ceea ce spunem. 

Uneori este constient de absurditatea scenariilor sale dar recompensa afectiva pe care o primeste este mult mai mare. De regula foarte multi  mitomani adopta identitati false.
Daca in cazul mincinosilor ocazionali, balanta se inclina in favoarea barbatilor, in cazul mitomanilor exista egalitate intre barbati si femei. Pentru a-si construit scenariile fascinante in care traiesc, mitomanii detin o inteligenta peste medie si sunt oratori desavarsiti. Mai mult, au un sarm aparte.   

Pericolul care survine ca urmare a instalarii mitomaniei este ca mincinosul se departeaza treptat, treptat de realitate, de familie si prieteni. Este cu atat mai grav cu cat mitomanii se confrunta cu o serioasa criza de identitate.
Mitomania este o efectiune ce trebuie inventariata, diagnosticata si tratata de un specialist, insa este foarte greu sa convingi un mitoman ca are o problema atata vreme cat el nu o constientizeaza.