“Ultima noapte de dragoste. Întâia noapte de amor”

Cam la asta ii era gandul unui licean, la examenul de bacalaureant, la dragoste si amor.
De cateva zile numai despre asta se discuta, tara firbe dupa rezultatele de la bacalaureant. Am urmarit si eu atat in calitate de fost  cadru didactic, de psiholog dar si de fosta liceana.
Evident, acum, se cauta vinovatii. De ce a fost cel mai prost bac din istorie? Cine sunt vinovatii? Dincolo de interesele politice ale acestui scandal, nu trebuie sa pierdem din vedere esenta.
Sincera sa fiu, pe mine m-a frapat reactia unui parinte care a afirmat ca liceenii au fost paziti mai rau ca la puscarie. Asa, si? Cum a influentat acest lucru rezultatele atat de slabe? aveau nevoie de mai multa libertate de manifestare? Ce sa intelegem stimate parinte, ca acesta este motivul pentru care au avut rezultate atat de proaste? Ca nu au putut sa copieze? Acesta este modelul cu care v-ati crescut odrasla? i-ati insuflati deja dragostea pentru furt, pentru fals? Realizati ce greseala faceti?
Ma intreb cati dintre cei care blameaza felul in care s-a corectat sau felul in care acest examen a fost organizat, au avut ocazia sa citeasca o compunere, nu mai mult, a unui licean care a picat bacalaureantul? Va garantez ca dupa multe astfel de lecturari, nu stii daca sa plangi sau sa razi.

Liceul a incetat, demult, sa mai fie locul unde se invata. Elevii merg la liceu ca sa-si etaleze noile achizii (telefoane ultima generatie, bolizi de putere, haine firmate etc) procurate cu sudoarea muncii de catre parintii mult prea ocupati sa mai fie realmente parinti. Mai mult, liceul este locul unde elevii au doar drepturi si profesorii au doar obligatii.
Este inadmisibil sa-i spui elevului ca are si niste obligatii pentru ca automat il stresezi si ii impiedici dezvoltarea armonioasa a personalitatii. Mai mult, te poti trezi cu parintele la scoala sa se lamenteze ca ii surmenezi copilul.
Odraslele noastre au din ce in ce mai putin habar ca exista si altceva de facut decat sa mergi in club, sau la solar, sau la sala (de fitness, nu de lectura)  sau sa iti expui fiecare actiune pe retelele de socializare.
Hai sa fim sinceri! Pe cati dintre parinti ii intereseaza ce fac copiii lor la scoala sau in afara ei? Cati dintre parinti discuta cu copiii lor si stiu realemente care le sunt preocuparile?
Cum crezi ca te poti bucura de ceva de care nu te ocupi? Cum crezi ca poti construi viitorul unui copil fara sa muncesti pentru asta?
Este cel mai prost bac din istorie? Eu as adauga ca este primul bac prost, vor urma si mai rele. Iti dai seama numai daca te uiti la rezultatele examenului de capacitate, care nu au fost atat de mediatizate.

Toate schimbarile anuale survenite in sistemul de invatamant nu au facut altceva decat sa construiasca un mare haos, iar repercursiunile incep sa se vada de acum. Din pacate multe dintre cadrele didactice competente au parasit sistemul pentru un trai decent si recunoastere sociala. Mare parte dintre cei care au ramas sunt suplinitori necalificati sau calificati, dar care schimba institutia de invatamant de la an la an pentru ca nu au continuitate. Pe fondul acestei migratii, elevii sunt din ce in ce mai bulversati si mai nevoiti sa se adapteze unor schimbari continue. Acest fapt are doar efecte negative asupra pregatirii lor.
Asa se face ca in lipsa unei reforme gandite pe termen lung, a unei discipline, a interesului real pentru educatia copiilor nostri, rezultatele vor fi din ce in ce mai proaste iar generatiile din ce in ce mai fashion.

Daca esti parinte si ma condamni pentru ce am scris mai sus, te rog, spune-mi cate ore petrece copilul tau cu tine? Dar citind? Dar facandu-si temele sau lucrand suplimentar? Si cat de des il verifici? Te invit sa ma contrazici pentru ca imi doresc sa cred ca nu este totul pierdut.