Lenjeria intima tradeaza sexualitatea

Crezi ca hainele pot vorbi despre tine? Iti pot trada personalitatea?
Un nou studiu despre personalitate afectiva a femeii ne informeaza ca lenjeria intima ne poate spune multe despre cea care o poarta.
Potrivit studiului, femeile care prefera culorile calde precum portocaliul sau galbenul traiesc viata intima cu mult entuziasm si vitalitate.
Rosul, culoarea pasiunii, vorbeste despre femeia dramatica, energica, pasionala si foarte sigura pe sine. Este femeia care stie ce vrea si nu renunta pana nu obtine. Se foloseste de tot farmecul pe care il detine, fara pic de rusine.
Rozul ne vorbeste despre o femeie mai romantica, o femeie care impaca cu succes caracteristicile femeii cu cele ale copilului din interiorul sau. Este culoarea femeii femine, afective si senzuale mai mult decat sexuale.
Binenteles, specialistii nu au uitat de culorile de baza, cele mai uzitate pentru lenjeria intima si anume albul si negrul.
Negru este preferat de femeia puternica, individualista, cu multa personalitate si foarte pasionala. De partea cealalta, albul reflecta incenta, decenta, femeia care valorizeaza traditiile.

 

Cum il convingi sa mearga la culcare

Copiii au nevoie de multe ore de somn pentru a-si odihni corpul si mintea. Dar in foarte multe familii mersul la culcare reprezinta o corvoada. Si asta pentru ca cei mici vor sa stea seara cat mai mult iar parintii nu stiu cum sa-i mai convinga.

Iata cateva sfaturi care te vor ajuta sa-ti “convingi” copilul ca este timpul sa mearga la somn:

• Pastrati aceleasi ore de somn astfel incat copilului sa i se formeze o rutina in ceea ce priveste somnul;
• Inchideti televizorul si calculatorul cu cel putin 30 de minute inainte ca pitucul sa mearga la somn
• Anuntati copilul cu 30 de minute inainte ca urmeaza sa mearga la culcare
• Incepeti cu o calatorie la baie, unde copilul va folosi toaleta, va face dus si se va spala pe dinti
• Petreceti timp cu el, in pat, inainte sa adorma, povestind ce s-a intamplat peste zi sau spunandu-i o poveste
• Daca pleaca din pat il intoarce la loc imediat
• Stati de vorba si aflati care sunt lucrurile de care se teme copilul (cosmaruri, monstrii etc)
• Verificati impreuna locurile unde crede copilul ca se ascund “monstrii” pentru a-i arata ca nu are de ce sa se teama, eventual lasati-i o veioza aprinsa
• Daca copilul protesteaza lasati-l cateva minute si apoi mergeti sa vedeti ce se intampla
• Daca va continua sa planga si va continua sa va cheme asteptati de fiecare data si mai mult timp inainte de a merge la el
• Amintiti-i copilului ca este momentul sa doarma si ca veti veni din cand in cand peste noapte sa vedeti daca totul este bine.

 

Pierderea cuiva drag – cum o explicam celor mici?

Atunci cand o persoana draga moare este destul de dificil sa-i explicati unui copil ce se intampla si sa-l ajutati sa depaseasca pierderea, mai ales ca este necesar sa va descurcati si voi cu durerea. Copiii inteleg despre moarte atat cat le permite varsta, experienta de viata si personalitatea. Exista, insa, niste aspecte ce ar trebui luate in considerare in toate cazurile.

Explicati moartea cu cuvintele copilului
Este necesar sa fiti sinceri cu copiii pentru a incuraja astfel intrebarile ce ar putea veni din partea lor. Este posibil sa nu aveti raspuns pentru toate intrebarile copiilor dar este bine sa creati o atmosfera confortabila si sa-i impartasiti copilului credintele voastre despre spiritualitate si moarte.
Inainte de varsta de 5-6 ani perceptia copiilor asupra lumii este foarte concreta. Ii puteti explica moartea copilului astfel: daca este vorba despre moartea cuiva in varsta sau care era bolnav ii puteti spune ca organismul acelei persoane nu mai functiona corespunzator si medicii nu au mai putut sa-l repare. Daca este vorba despre moartea neasteptata a cuiva, intr-un accident, ii puteti explica copilului ca din cauza unui eveniment trist corpul persoanei s-a oprit si nu a mai functionat. Ii puteti spune copilului ca “a muri” sau “moartea” inseamna ca organismul s-a oprit din a mai functiona. Copiilor le este greu sa inteleaga ca oamenii mor si ca nu se mai intorc niciodata. Asa ca exista posibilitatea, ca dupa ce ii explici copilului ca o persoana a murit, acesta sa intrebe unde este acea persoana si cand se intoarce. Oricat de frustrant ar fi explicati-i de fiecare data ca persoana a murit si ca nu se va mai intoarce niciodata. Evitati sa-i spuneti copilului ca persoana “a plecat departe” sau ca “doarme un somn lung”. In felul acesta ii puteti induce teama de a merge sa doarma sau de a se departa prea mult de casa. Nu uitati ca intrebarile copiilor sunt mai profunde decat par. Daca un copil de 5 ani intreaba unde se afa acum o persoana care a murit, in realitate el vrea sa stie unde “merge” o persoana dupa ce moare. In general, copiii nu sunt multumiti de un raspuns de genul “este la cimitir”, acesta fiind momentul in care ii puteti impartasi din credintele pe care le aveti despre locul unde se duce sufletul dupa moartea trupului.
Copiii cu varste intre 6 si 10 ani incep sa inteleaga ca moartea este definitiva dar nu inteleg inca faptul ca acest lucru se intampla cu tot ce are viata. In jurul varstei de 9 ani poate crede ca daca se poarta bine si isi doreste ca bunica sa nu moara, ea nu va muri. Tot la aceasta varsta copiii obisnuiesc sa personifice moarte si sa o asocieze cu o fantoma sau cu un schelet. Dar copiii inteleg cel mai bine fenomenul mortii daca li se explica in mod simplu, sincer si clar ce se petrece.
In adolescenta copiii inteleg ca orice fiinta umana, moare in cele din urma, in ciuda dorintelor noastre si a faptului ca facem tot posibilul pentru mentinerea in viata a acestor fiinte. Pe la 16 ani intelege fenomenul mortii dar apar alte intrebari legate de vulnerabilitate si mortalitate. De exemplu daca un prieten moare intr-un accident de masina poate aparea teama de a mai merge cu masina sau de a obtine permisul de conducere. Acesta poate fi momentul potrivit de a discuta cu adolescentul despre importanta atentiei la volan, despre importanta si necesitatea centurii de siguranta.
Modalitatea in care va puteti ajuta adolescentul sa treaca peste astfel de experiente este sa-i explicati faptul ca trecem cu totii prin astfel de pierderi si ca, inevitabil, fac parte din viata.

Este normal pentru un copil sa mearga la inmormantari?
Acest lucru ramane la latitudinea voastra si / sau a copilului vostru. Daca copilul doreste sa participe la astfel de evenimente este bine sa-l luati cu voi. Dar inainte de aceasta explicati-i copilului ce se va intampla la o inmormantare, oferindu-i astfel posibilitatea de a alege daca vrea sa mearga sau nu. Ii puteti explica ca trupul persoanei decedate se afla intr-un sicriu si ca oamenii prezenti la funeralii vor vorbii despre persoana decedata iar uni dintre ei vor plange. Impartasiti convingerile religioase pe care le aveti despre moarte si explicati-i semnificatia ritualului de inmormantare. Daca acest lucru este prea dificil si nu puteti sa-l faceti, rugati un prieten sau o ruda sa ii explice copilului in locul vostru tot ce acesta doreste sa stie.
Multi parinti evita sa-si lase copiii sa vada durerea prin care trec, sau sa fie vazuti plangand la moartea cuiva drag. Lasandu-ti copilul sa va vada plangand ii arata acestuia ca plansul este o reactie emotionala naturala in momentul pierderii cuiva.
Copiii nu vor reactiona precum un adult in momentul pierderii cuiva. Uneori pot sa nu planga sau sa devina hiperactivi.
Indiferent de reactia copilului este necesar sa-i fiti alaturi, sa-l intelegeti si sa aveti rabdare.

 

10 reguli pentru fericire

Stii ca doar in mainile tale sta capacitatea de a fi o persoana fericita? Ai puterea sa fii un om fericit si, de asemenea, ai puterea sa fii un om nefericit, depinde doar de tine. Deci, ce alegi?
In mod normal, dar nu intotdeauna, alegem fericirea pentru viata noastra personala si profesionala.
Iti prezentam mai jos zece reguli pe care ar trebui sa le ai in vedere pentrua avea o viata fericita.

1.Fericirea trebuie sa fie prioritatea nr.1. Acesta este dreptul tau si responsabilitatea ta. Valorificandu-l vei avea numai de castigar, atat tu cat si ceilalti.
2.Aseaza fericirea celorlati, pe locul doi, dupa fericirea ta. Din moment ce traiesti langa ei si impreuna cu ei este normal sa te intereseza si fericirea lor. Dar te-ai gandit ca fericirea ta va fi benefica si pentru ei, ca starea ta de bine va contribui la fericirea lor?
3.Foloseste-te de capacitatea de a-ti decide destinul. Traind in societate nu vei fi niciodata complet autonom dar poti decide asupra propriilor ganduri si apupra propriilor emotii. Ai puterea sa decizi care vor fi gandurile care-ti trec prin minte si care sunt emotiile pe care vrei sa le experimentezi.
4.Atunci cand te simti descurajat, cauta sa gasesti credintele irationale la care te raportezi. Gaseste-ti imperativele disfunctionale in jurul carora iti brodezi viata elimina-le pe cele care iti alimenteaza starea de nefericire.
5.Saboteaza si demonteaza miturile in care credeai. Cauta argumente stiintifice care sa pledeze pentru veridicitatea credintelor tale despre viata si fericire. In caz contrar ele nu sunt valide si prin urmare, ar trebui inlaturate.
6.Foloseste-te de toate mijloacele pentru a fii fericit si pentru a-ti mentine fericirea,fa apel la umor, creativitate si imaginatie, leaga-te de tot ceea ce te inconjoara.
7.Raporteaza-te la credinte rationale care sa-ti faca viata fericita. Invata ca nimic nu este ingrozitor si de nesuportat in viata, ca indiferent de ceea ce se intampla nu aceasta este cel mai rau lucru, cu putinta care s-ar putea intampla.
8.Restructureaza-ti felul in care simti facand apel la metode ca imageria rational-emotiva, acceptarea neconditionata, jocul de rol.
9.Lupta impotriva sentimentelor improprii si a credintelor irationale. Te poti pune treptat, in situatii pe care in mod normal le evitai pentru a mai inlatura din motivele de nefericire.
10.Nu uita ca schimbarea presupune multa munca. Abilitatea de a te controla, fericirea, depinde de intensitatea deciziei de a schimba ceva, determinarea cu care iti doresti acea schimbare si interiorizarea acelei schimbari. Este important sa retii ca “fara truda nu exista castig”

Albert Ellis & Irving Becker
“A Guide to Personal Happiness”

 

Cum stopam agresivitatea copiilor

Toti copiii se joaca agresiv din cand in cand. De multe ori, copiii dau dovada de o agresivitate iesita din comun – tipa, musca, imping, sparg, distrug, se tavalesc – atunci cand nu reusesc sa detina controlul si nu obtin ceea ce doresc in acel moment. Dar, doar pentru ca acesta este un lucru normal nu inseamna ca il veti lasa, pe copil, in pace. Este necesar sa va invatati copilul cum sa gestioneze frustrarea, pe care o simte, intr-un mod eficient si civilizat.

De fiecare data cand copilul tau loveste, impinge, tranteste sau raneste pe cineva intr-un alt mod:
– Actioneaza prompt. De indata ce ai vazut (sau ai simtit) comportamentul copilului tau spune-i “Nu face acest lucru pentru ca ranesti” Nu va loviti copilul inapoi, nu faceti decat sa-i cresteti agresivitatea.
– Oferiti-i o pauza. Daca copilul este mai mare de 2 ani poate sa inteleaga consecintele – o pauza de izolare il poate ajuta sa regaseasca controlul. De asemenea il poti priva de un privilegiu (cum ar fi privitul la tv sau accesul la pc).
– Invata-l sa-si ceara scuze. Dupa perioada de pauza este necesar sa ceara scuze persoanei pe care a ranit-o. la inceput doar va mormai cuvintele, dar pe parcurs, cu cat isi va cere de fiecare data scuze, va intelege ce inseamna sa-ti para rau si care este rostul scuzelor.
– Oferiti-i o modalitate mai eficienta de a se exprima. Atunci cand se calmeaza explicati-i ca ii intelegeti frustrarea si ajutati-l sa o exprime altfel. Ii puteti spune “erai suparat de aceea l-ai lovit pe acel copil, dar gata cu loviturile. Data viitoare este mai bine sa-i spui – ma infurie faptul ca-mi iei jucariile”. Invatati copilul sa spuna ceea ce doreste, ca de exemplu “Da-mi jucaria inapoi acum” sau “te poti juca cu ea, dar dupa ce termin eu”
– Ajuta-l sa inteleaga ceea ce simte. Daca copilul are 4 ani sau mai mult intreaba-l cum se simte cand este furios. Invata-l sa respire adanc, sa numere pana la 10, sa cante in surdina un cantec iar data viitoare cand se va mai simti foarte furios sa apeleze la aceleasi tehnici.

Preveniti agresivitatea
– Detecteaza semnele – multi copii devin frustrati cand sunt obositi, surescitati sau cand se afla intr-un mediu nou. Daca copilul isi pierde rabdarea si oboseste in timpul jocurilor sau al vizitelor, scurtati atat perioada de joaca cat si vizitele.
– Echilibreaza mesajele negative. Atunci cand se joaca “de-a Batman” si vrea sa va tranteasca la pamant pentru a va ucide oferiti-i alternativa si spuneti-i ca Batman isi poate duce inamicul la inchisoare nu este necesar sa-l omoare. Oferindu-i comporamente alternative, il ajutati ca in timp, sa inteleaga ca si el poate alege sa se poarte altfel.
– Diminueaza pas cu pas agresivitatea din comportamentul copilului tau. Unii copii sunt agresivi pentru ca vor sa fie observati. Oferiti-i atentia de care are nevoie copilul, jucandu-va cu el si laudati-l pentru buna lui purtare de fiecare data cand aveti ocazia.
– Pastreaza-ti asteptarile reale. Sa te astepti ca un copil sa fie in permanenta ascultator si cuminte este prea mult. Daca copilul nu poate face ceea ce ii ceri va apela la agresivitate pentru a-si manifesta frustrarea.
– Priveste-ti propriul temperament. Daca esti o fire agresiva si recalcitranta nu te poti astepta de la copilul tau sa nu se infurie cand este suparat.

Ce se ascunde in spatele furiei:
– un program aglomerat care suprasolicita copilul si il oboseste
– o schimbare in familie, un copil, un deces, un divort
– grupul de prieteni (anturajul)
– probleme la scoala
– expunerea la filme, videoclipuri si jocuri cu continut violent

Incercati sa aflati care sunt cauzele agresivitatii copilului si vorbiti cu acesta despre ceea ce simte. Supravegheati jocurile, filmele, videoclipurile de care este interesat si grupul de prieteni. Daca in ciuda tuturor masurilor, copilul apeleaza la agresivitate in mod constant este indicat sa stati de vorba cu un specialist in psihologia copilului.