Mitomanii – regizorii din viata de zi cu zi

In articolul precedent vorbeam despre minciuna si spuneam ca toti oamenii mint. Mai mult, cercetari efectuate in SUA arata ca americanii spun in medie, doua minciuni pe zi. Dar din punctul acesta de vedere, al minciunilor, exista o diferenta intre mincinosul ocazional si mincinosul cronic.
Vorbim despre mitomanie cand avem de-a face cu mincinosul cronic. Mitomania este o afectiune caracterizata prin tendinta patologica de a minti permanent, fara a constientiza acest lucru.
Despre mitomanie s-a vorbit prima data in anul 1905 de catre psihiatrul Ferdinand Dupre, care distingea patru tipuri de mitomani.

Maligna – mitomanul are un complex de inferioritate ce se cere compensat
Vanitoasa – mitomanul doreste sa se puna in valoare cu orice pret si fara sa aiba limite
Nomada – mitomanul fuge cu orice pret de realitate si-si construieste o lume imaginara
Perversa – mitomanul are ca scop obtinerea de avantaje, inselandu-le increderea celorlati 

Psihiatrul Dupre afirma ca mitomanul pervers este cel mai periculos pentru ca este un escroc. Termenul “mitomanie” se compune din mythos=legenda si manie=manie. Aceasta s-ar traduce prin mania de a inventa legende, povesti, de a construi o lume imaginara, ireala, pe care protagonistul o percepe foarte reala. Mitomanul nu are intentia de a-i insela pe cei din jurul sau, pentru ca el crede in ceea ce spune.

Mitomania este frecvent intalnita in randul copiilor si in randul adolescentilor, care inventeaza povesti pentru a modifica realitatea si pentru a fi pe placul anturajului. Insa aceasta afectiune poate aparea si la varsta adulta, fapt ce se traduce printr-o tulburare comportamentala grava.  
De cele mai multe ori mitomania survine in urma unui soc emotional (concediere, pierderea cuiva drag, faliment, esec profesional etc) peste care mitomanul nu a putut sa treaca. Astfel el si-a construit o lume imaginara, o alta viata, reusind astfel sa-si diminueze suferinta, facand-o mai suportabila. Mitomanul spre deosebire de mincinosul obisnuit, minte pentru a trai. Minte pentru a se simti in siguranta. Sunt si psihologi care sustin ca mitomania ar fi determinata de un defect neurologic, afectarea lobilor frontali ai creierului ce au rol de a cenzura ceea ce spunem. 

Uneori este constient de absurditatea scenariilor sale dar recompensa afectiva pe care o primeste este mult mai mare. De regula foarte multi  mitomani adopta identitati false.
Daca in cazul mincinosilor ocazionali, balanta se inclina in favoarea barbatilor, in cazul mitomanilor exista egalitate intre barbati si femei. Pentru a-si construit scenariile fascinante in care traiesc, mitomanii detin o inteligenta peste medie si sunt oratori desavarsiti. Mai mult, au un sarm aparte.   

Pericolul care survine ca urmare a instalarii mitomaniei este ca mincinosul se departeaza treptat, treptat de realitate, de familie si prieteni. Este cu atat mai grav cu cat mitomanii se confrunta cu o serioasa criza de identitate.
Mitomania este o efectiune ce trebuie inventariata, diagnosticata si tratata de un specialist, insa este foarte greu sa convingi un mitoman ca are o problema atata vreme cat el nu o constientizeaza.