Iluzia adevarului

Si daca tot am vorbit despre minciuna, poate ca nu ar strica sa vorbim si despre adevar. Care adevar? Oare exista adevar absolut? Sau fiecare crede in adevarul lui? Adevarul pare a fi opusul minciunii. Pare sau este? Mai mult, adevarul este oglindirea fidela a realitatii. A carei realitati?  
Cred ca ar fi necesar sa precizez ca nu ma refer la adevarul general valabil, absolut, desi si in aceasta privinta ar fi multe de discutat. Ma refer la adevarul real. Prin “real” inteleg opusul iluzoriului. Real este ceva ce exista atat in relatia cu individul, care considera acel aspect real, dar exista si independent de acel individ. Cu alte cuvinte ce este real pentru mine ar trebui sa fie la fel de real si pentru tine. Adevarul meu ar trebui sa fie si adevarul tau, fara ca tu sa ai ceva de obiectat.
In schimb, adevarul iluzoriu este doar adevarul meu. Adevar in privinta caruia tu ai avea multe sau putine de obiectat. Stim ca fiecare individ trece informatia primita din exterior (vorbe, fapte, evenimente etc.) prin propriul filtru de experiente si convingeri si astfel este foarte posibil ca doi indivizi cu trecut si convingeri diferite, sa primeasca aceeasi informatie dar sa ajunga la concluzii diferite.  Fiecare dintre ei este absolut convins de adevarul sau. Are si argumente solide.  Si atunci, care este adevarul?
   
Consideram adevar ceea ce se potriveste convingerilor noastre. Ceea ce reusim sa procesam prin intermediul constiintei noastre. Insa asa cum afirma si Tor Norretranderes in cartea sa “Iluzia utilizatorului”, constiinta noastra este doar o interfata iluzorie intre noi si realitate. In fiecare secunda informatia pe care constiinta reuseste sa o proceseze prin intermediul celor 5 simturi, reprezinta o foarte mica parte din informatia cu care luam contact. Asa se face ca partea constienta primeste si gestioneaza mult mai putina informatie decat partea inconstienta, parte pe care o ignoram total.   
Adevarul reprezinta realitatea pe care alegem sa o vedem in acel moment, realitate ce reuseste sa se muleze perfect sau aproape perfect pe nevoile si asteptarile noastre, din acel moment. Insa, de cele mai multe ori, al saselea simt – intuitia, ne furnizeaza informatii care sugereaza ca ar fi mai mult de atat. Insa daca nevoile noastre din acel moment sunt satisfacute cu “adevarul” tocmai aflat, nu avem nici curajul, nici nevoia de a merge mai departe, de a verifica sau de a afla mai mult, poate adevarul adevarat. Cu siguranta stiti despre ce vorbesc. De cate ori nu ati ajuns la un adevar personal construit din singurele informatiile pe care le-ati adunat? Si asta fara a mai verifica sursa? Sau fara sa verificati realmente sursa. De ce? Poate de teama ca s-ar putea sa fiti bulversati, contrazisi, tulburati, sau poate, cum am afirmat mai sus, pentru ca acela era adevarul pe care il cautati, de care aveati nevoie.
Mintea vede doar ceea ce vrea sa vada. Extrage din realitate numai acele informatii care ar putea sa intareasca scenariul pe care ego-ul nostru l-a construit.
Tu ce crezi? Adevarul pe care cu multa aroganta sustii ca il detii, este un adevar iluzoriu sau este si adevarul meu? Ai curaj sa verifici?